De data aceasta, luna august este una în care politica primează. Atât în România, unde suspendarea preşedintelui ales a intrat în prelungiri (poate ajungem şi la lovituri de la 11m, cine ştie?), cât şi în Québec, unde mişcările studenţeşti din primăvară au precedat o campanie electorală relativ lipsită de imaginaţie – aşteptăm cu sufletul la gură schimbări sau, dimpotrivă, continuităţi.
În acest context, activităţile pe piaţa imobiliară trec, în mod necesar, pe plan secund. Nu numai că nu sunt la fel de spectaculoase ca cele politice, dar efectiv istoria arată că evenimentele politice influenţează destul de mult situaţia pieţelor financiare, inclusiv pe cea imobiliară. Iar în Québec faptul că, de câte ori se apropie alegerile provinciale, se vehiculează ideea unui eventual referendum de separare nu face decât să încetinească activitatea imobiliară, fie şi temporar. Numărul de tranzacţii scade, de regulă, în preajma alegerilor, situaţie observată şi la precedentele alegeri, din 2007 şi 2008.
Cum noi am ales să locuim în Montréal, lăsăm deocamdată, cu regret, spectacolul politic românesc, în mod cert mult mai interesant decât cel din Québec – unde vedeţi dvs. în Québec primari care vin la vot în tricou cu muşchi, acompaniaţi de o duzină de pipiţe în bikini, sau schimbări ale regulilor de votare în cursul campaniei, sau politicieni care şi-au luat doctorate copiind fără jenă, sau numărătoare de voturi întinsă pe o lună de zile? Lozincile principalelor partide de aici sunt chiar puerile şi lipsite de imaginaţie (Pour le Québec, c’est assez etc). Singura problemă este că, alegând să trăim aici, alegerile provinciale din 4 septembrie 2012 ne vor influenţa mai mult viaţa de zi cu zi decât circul din România (nu mai pun ghilimele, căci nu sunt sigur că ar fi adecvate).
În ultimii 20 ani, în Québec, în două rânduri, PQ a câştigat alegerile. Prima dată, în 1994, miza a fost clară, referendumul pentru independenţă, care s-a şi desfăşurat, în octombrie 1995. Apoi, în 1998, din nou o victorie PQ. În aceste perioade, activitatea imobiliară şi, implicit, preţurile medii au scăzut, respectiv au stagnat. În 2003, 2007, 2008, alegerile au fost câştigate de PLQ, şi, de fiecare dată, numărul de tranzacţii şi preţurile medii de vânzare au crescut, după cum arată statisticile furnizate de SCHL şi Camerele imobiliare. Motivul e banal: un partid (Parti Libéral du Québec) oferă stabilitate, iar celălalt (Parti Québécois) promite schimbări radicale.
Este ştiut că activităţile economice au nevoie de stabilitate, înainte de toate. Chiar dacă PLQ a atins cote ridicate de impopularitate, este totuşi cam singurul garant al continuităţii şi stabilităţii economice în provincie. Celelalte partide au pe agendă fie reforme sociale radicale (Québec solidaire), fie independenţa provinciei (PQ). Cât despre Coalition Avenir Québec (CAQ), acest partid încă se caută şi nu pare capabil de a câştiga încrederea populaţiei, pentru a putea guverna.
În aceste condiţii, ne aşteptăm la o lună august mai degrabă prudentă din punct de vedere imobiliar, cu un număr “normal” de tranzacţii (cei ce trebuie să vândă sau trebuie să cumpere o vor face, indiferent de conjunctura politică). Cât despre septembrie şi mai departe, rezultatul alegerilor cred că va juca un rol important în dinamica pieţei. Dacă PQ va obţine majoritatea absolută în Parlament şi mai mult de 40% din voturi, ne putem aştepta la o încetinire a activităţii imobiliare şi la o scădere temporară de preţuri, cel puţin câtă vreme PQ îşi va declara intenţiile – dacă doreşte să organizeze un nou referendum pentru independenţă sau se vor mulţumi doar să guverneze.
Desigur că politica provincială nu este singurul factor responsabil de mersul pieţei imobiliare. Dar o influenţă există, aşa că recomandăm prudenţa şi, dacă se poate, amânarea deciziilor majore – investiţie, cumpărare sau vânzare – până ce situaţia politică din provincie se clarifică.
