Printre ştirile noastre, quebecheze, despre alegeri agitate de dispute lingvistice şi agrementate cu împuşcături – mortale! – motivate tot aşa (de nici nu mai ştiu pe ce limbă e mai “safe” să latru, din balcon), câteva ilustrate trimise din această oază de serenitate numită România sunt un adevărat balsam.
***
Îi spun că trec pe la el la ora 5. Ajung la 5:20. Îi dau pachetul trimis prin mine de fata lui, de la Montréal, vorbim, dar îl simt că stă ca pe ace. Îmi pune întrebări la care nu are răbdarea să aştepte răspunsul. La 5:30 dă drumul la televizor, ca din întâmplare. După vreo 5 minute, îmi dau seama că se uită, pe furiş, la un film. Mă uit şi eu un pic şi mă prind. E vorba de “Secretele palatului”, serialul sud-coreean pentru care ştiam că a făcut o adevărată pasiune. Bănuiam că-i un soi de documentar plicticos, pe o temă de istorie. Nu-mi rămâne decât să mă uit şi eu.
În episodul curent e vorba de un pictor copil îndrăgostit de o fată sortită să ajungă curtezană, dar încă – după spusele ei – virgină. Cei doi se văd într-un bordel. În timp ce ea îi oferă, cadou al unei preconizate despărţiri definitive, imaginea corpului ei nud, în încăpere năvălesc tatăl băiatului şi nişte însoţitori pârâcioşi şi ameninţători.
Îmi dă date care să mă ajute să înţeleg povestea. Aflu că pictorul îi făcuse ei un portret nud, unul nesemnat, care stârnise senzaţie şi scandal la palat. Cât despre întâlnirea din bordel, “ea l-a chemat ca s-o mai vadă o ultimă dată, pentru că fusese vândută, iar el repede s-a dus”. E ceva în plasarea lui “repede” în frază care trădează ataşamentul feroce al vorbitorului – un domn de 85 de ani – la serialul comentat.
***
Taxi story #1, de la Craiova. Taximetristul: 70 de ani, slab, cu părul albit. El: “Căldura naibii. Iar cei care umblă acum pe străzi sunt tot bătrânii. Ia uitaţi-i! Când tocmai ei ar trebui să stea acasă!” Eu: “Aşa-i. Şi la referendum au dat toţi năvală, în loc să fi stat acasă!” El: “Ha-ha! Păi, nu? De ce s-or fi băgat ei? I-au păcălit ăştia…” De regulă, îmi lua mai mult ca să aflu de care parte a baricadei se află interlocutorul.
Taxi story #2, tot de la Craiova. Taximetristul: 60 de ani, solid, cu părul roşcat. Când să pornească maşina, vede pe unul de-o seamă cu el, trecând pe trotuar. Îi strigă prin fereastra deschisă de pe partea mea. “Ce faci, băi, ţărane!” Cel interpelat se apleacă, îl priveşte şi-l recunoaşte. “Hă-hă-hă, ţăran eşti tu!” Pe drum, îmi dă cheia dialogului codificat la care asistasem. “Ne cunoaştem din tinereţe şi asta-i gluma noastră. Odată, el trombonea o fată, într-o staţie de autobuz. Eu eram în autobuz şi l-am văzut. Chiar înainte de plecarea maşinii, i-am strigat, prin deschizătura geamului: ‘Băi, ţărane!’ Atunci s-a supărat rău, zicea că fata a plecat imediat de lângă el. Dar i-a trecut. Eu i-am spus că, dacă ea a plecat pentru atâta lucru, n-a pierdut nimic.”
***
Bus story, din Bucureşti. Autobuzul dă să plece din staţia Lujerului, în direcţia Gorjului. Femeia #1: “Nu plecaţi! Deschideţi uşile! I-a venit rău cuiva!” Femeia #2: “Da’ ce-are domnul?” Femeia #3: “Eh, ce să aibă, pe căldura asta? O comoţie!” O tânără: “A sunat cineva la salvare? Să sun eu?” Femeia #3: “Deschideţi uşile!” Şoferul, ieşit din îngrăditura lui: “Am deschis.” Femeia #3: “Plătim bilete, plătim toate alea, şi mergem în maşină ca animalele! Mor oamenii, pe căldura asta! De ce circulă maşinile în starea asta?” Şoferul: “Nu mă întrebaţi pe mine, că eu sunt doar şofer.” Femeia #3: “Dumneavoastră să transmiteţi şefilor ce vă spun oamenii!” Şoferul zâmbeşte.
Autobuzul pleacă. Femeia #4: “Ce să mai facem? Şapte milioane de voturi n-au ajuns! Măcar de-am fi votat fiecare de două ori, ca să scăpăm naibii odată!” Femeia #5: “Mai e omul ăla în maşină, sau l-au coborât?” Femeia #3: “Nu ştiu.” Femeia #5: “Întreab-o pe doamna dacă coboară la prima.” Un puşti: “Coborâţi?” Femeia #6: “Da!” Puştiul, către femeia #5: “Coboară, stăm după ea.” Femeia #5: “Nu ea, că-ţi trag una peste bot! Nu te tragi de şireturi cu o doamnă de peste 60 de ani!”
