În numărul trecut, recomandam prudenţă în privinţa tranzacţiilor imobiliare, până la aflarea rezultatelor alegerilor din Québec. Acum putem spune că rezultatele sunt, după opinia mea, încurajatoare pentru stabilitatea politică – şi, implicit, economică – a provinciei.
Nu este locul aici pentru analize politice aprofundate, dar aş menţiona câteva fapte pozitive: a) s-a produs o alternanţă la putere (după 9 ani de guvernare, acuzat de corupţie şi de lipsă de imaginaţie politică, PLQ a fost invitat să ia loc în băncile opoziţiei, oferindu-i-se ocazia de a se reforma interior); b) PQ va forma un guvern minoritar şi are un procent relativ nepericulos în votul popular, ceea ce nu îi va permite să îşi aplice proiectele separatiste; c) în fine, CAQ are posibilitatea de a controla jocul puterii şi de a oferi o a treia variantă alegătorilor, pentru viitor. În plus, aş mai remarca şi atmosfera civilizată în care au avut loc dezbaterile politice – asta prin comparaţie cu politica din România, unde totul seamană cu o răfuială între gang-uri de stradă. Dar asta e o altă poveste.
Dacă adăugăm la aceasta şi stabilitatea sistemului bancar din Canada – controlat de guvern, cu foarte multe reguli şi restricţii destul de severe în acordarea împrumuturilor ipotecare – putem spune că avem condiţiile externe favorabile pentru a continua să investim în imobiliare în Québec. Fac menţiunea că, în acest articol, voi considera ca investiţie şi simpla cumpărare a unei locuinţe folosite ca reşedinţă familială, chiar dacă ea nu aduce un venit imediat proprietarului.
Care ar fi avantajele majore ale cumpărării de proprietăţi în Québec?
În primul rând, putem cumpăra cu bani puţini din surse proprii (5-20% avans, dar chiar şi fără avans sau cu rambursarea avansului de către bancă). Gândiţi-vă că puteţi cumpăra o valoare de 250.000$ – la care veţi plăti lunar sub 1000$ – folosindu-vă de sistem, iar acest capital poate creşte în valoare în câţiva ani cu mai mult decât cei 5 sau 10% investiţi iniţial). Comparaţi cu cumpărarea de fonduri mutuale sau acţiuni, unde nu aveţi niciun instrument financiar care să vă ajute să creşteţi rapid.
Să presupunem că aţi cumpăra cu 15.000$ avans o proprietate de 300.000$; dacă în 5 ani veţi avea o creştere de numai 3% anual, iar între timp aţi avut un chiriaş care a plătit ipoteca lunară şi taxele, aţi făcut practic 50.000$ profit. Şi nu v-aţi dus la serviciu de la 9 la 5 pentru asta.
În al doilea rând, dacă imobilul este folosit ca reşedinţă personală – pentru dumneavoastră sau cineva din familie – este scutit de impozit la revânzare, iar dacă aţi avut chiriaş, numai 50% din profit este impozabil, deci maxim 23% din profit va fi luat de stat. În nicio altă investiţie nu mai aveţi asemenea facilităţi – gândiţi-vă că din salariu puteţi plăti impozit marginal până la 45% (şi sperăm că mme Marois nu va ridica impozitele, având un guvern minoritar). De asemenea, cheltuielile sunt deductibile la impozit, ba chiar şi eventualele pierderi în capital (foarte rare în imobiliar, extrem de frecvente la bursă).
În al treilea rând, dacă e vorba de un imobil cu chiriaşi, plata ipotecii e făcută nu din buzunarul propriu, ci din al chiriaşului. În plus, chiriile cresc anual, odată cu inflaţia, deci puteţi nu numai să acoperiţi cheltuielile curente – ipotecă, taxe, asigurări, întreţinere – dar şi să aveţi un mic profit lunar. La sfârşitul a 5 ani, de pildă, puteţi câştiga nu numai din creşterea valorii imobilului, ci şi din scăderea datoriei iniţiale.
Desigur, dacă lucrurile ar fi aşa de simple, toată lumea s-ar îmbogăţi investind în imobiliare. În numărul viitor vom trece în revistă alte aspecte importante, cum ar fi gestiunea riscului, găsirea avansului pentru cumpărare, identificarea zonelor şi a imobilelor care trebuie evitate pentru a fi siguri că investiţia noastră îşi păstrează valoarea. Până atunci, nu strică să începeţi să vă gândiţi serios la investiţia imobiliară ca fiind un plan de pensie foarte viabil. Timpul trece repede, iar eu personal nu cunosc mulţi oameni care s-au îmbogăţit doar din salariu. Dumneavoastră cunoaşteţi?
