Despre corupţie şi alegeri

Alegerile parlamentare care vor avea loc în România, pe 9 decembrie, vor fi supravegheate de experţi OSCE, pentru a se asigura desfăşurarea corectă a procesului de votare. Decizia a fost luată la recomandarea Biroului pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului al OSCE, în urma unei vizite de evaluare făcute la Bucureşti. Măsura, singulară pentru o ţară din Uniunea Europeană, este un indicator pentru gradul de îngrijorare la care au ajuns oficialii euro­peni privind ceea ce se petrece, în prezent, în ţară. Elocventă este şi declaraţia preşedintelui Comisiei pentru Afaceri Euro­pene din parlamentul german, Gunther Krichbaum, care se teme că alegerile din România ar putea fi fraudate “într-un mare stil”.

Anunţul privind monitorizarea OSCE a fost făcut de preşedintele Traian Băsescu, într-o conferinţă de pre­să. Acesta a vorbit des­pre “ruşinea de a avea observatori OSCE, deşi suntem membri ai Uniunii Euro­pene”, dar şi despre posibilitatea ca şi alte organizaţii internaţio­nale să ceară monitorizarea alegerilor din 9 decembrie. Traian Băsescu a precizat că îngrijorările oficialilor europeni au fost generate de fraudele masive de la referendumul din luna august.

Pentru a minimiza gravitatea deciziei OSCE, premierul Victor Ponta a anunţat că şi alte ţări au fost mo­nitorizate, dând exemplu recentele alegeri, de pe 6 noiembrie, din Statele Unite. Ceea ce a uitat însă Victor Ponta să spună este că alegerile din SUA sunt monitorizate din 2002, la invitaţia guvernului american, şi nu în urma unei îngrijorări a experţilor OSCE, cum se întâmplă în cazul României. Dacă enumerăm ţările unde OSCE şi-a trimis observatori, în ultimul timp, pe baza unor suspiciuni de fraudă electorală, vedem cu adevărat încrede­rea de care se bucură în Europa actuala putere de la Bucureşti: Ucraina, Georgia, Belarus, Muntenegru, Serbia, Armenia, Rusia, Kazahstan.

Cum de s-a ajuns însă în această situaţie? Nu voi face aici inventarul acţiunilor coaliţiei aflate la guvernare, USL, împotriva statului de drept şi a instituţiilor demo­cratice din ţară. Ele sunt oricum prea multe şi prea grave pentru a fi expediate în câteva rânduri. În fiecare lună însă, în fiecare săptămână, în fiecare zi, Guvernul Ponta şi ceilalţi lideri ai USL comit câte un abuz sau lansează câte o ameninţare. Fie împotriva pro­cu­rorilor DNA care investighează cazurile de fraudă majoră la referendumul din august, procurori pe care USL vrea să îi ancheteze; fie împotriva şefilor Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), care îşi permit să-i declare incompatibili pe miniştrii “celui mai cinstit guvern” (vezi cazul secretarului general al Guvernului, Dan Mihalache, care l-a tratat pe şeful ANI drept “jigodie frustrată”); fie nesocotesc pur şi simplu deciziile definitive şi irevocabile ale celei mai înalte instanţe de judecată din România (vezi cazul senatorului Mircea Diaconu, declarat incompatibil cu funcţia de senator de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar “iertat” de colegii săi din Parlament).

Dictatura infractorilor din USL este pe cale să se instaleze pe deplin în România, pentru următorii cel puţin 4 ani. În acest moment, parlamentul celor 40 de hoţi şi guvernul celui mai netrebnic prim-ministru din câţi a avut România după ‘90 mai au de trecut un singur hop: alegerile din 9 decembrie. Iar românii par să fie pe deplin fezandaţi, pentru a le pune acestora ţara pe tavă.

Deşi aveam la Revoluţie 27 de ani, nu-mi amintesc să fi votat vreodată pe timpul comunismului. Nici nu sunt sigur dacă românii de rând erau chemaţi la vot sau totul se rezolva cu ocazia marilor congrese comuniste, unde tovarăşul Ceauşescu era ales de delegaţii PCR, cu unanimitate de voturi. După 1990, am votat însă de fiecare dată.

Acum este pentru prima oară când nu am nicio tragere de inimă să mă duc la vot. Cu toate acestea, voi merge. Voi merge fiindcă, deşi cei pe care-i voi vota nu îmi inspiră mare încredere, alternativa mă sperie de moarte. Mă sperie de moarte gândul că vom rămâne şi după 9 decembrie cu acelaşi prim-ministru plagiator, mă sperie de moarte gândul că agenda Parlamentului va fi făcută în continuare de foştii informatori ai Securităţii, că infractori de drept comun vor vota pe mai departe legile după care familia şi prietenii mei rămaşi în ţară vor fi nevoiţi să trăiască în următorii ani.

Ştiu că mulţi dintre românii care trăiesc aici, la Montréal, consideră că Traian Băsescu se face vinovat de situaţia în care se află România în acest moment şi consideră că soluţia este plecarea lui de la Cotroceni. Fără îndoială că Traian Băsescu are partea lui de responsabilitate. Scrutinul din 9 decembrie nu este însă pentru alegerea unui nou preşedinte. Acum alegem noua structură a Parlamentului, îi alegem pe aceia care ar trebui să remodeleze ţara, din punct de vedere legislativ, în aşa fel încât România să devină un loc mai bun de trăit pentru milioanele de români care au ales să nu emigreze. Cu acest lucru în minte ar trebui să mergem cu toţii la vot.

Vrem o Românie izolată pe plan mondial? Atunci votăm USL şi mergem la culcare. Voiculescu, Anto­nescu, Ponta, precum şi acoliţii lor, se vor ocupa de restul. Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Luaţi notă doar de declaraţiile recente ale unor lideri de seamă ai PNL. Acelaşi secretar general al Guvernului pomenit mai sus, Dan Mihalache, a afirmat că România se poate lipsi de parteneriatul strategic româno-american, dacă acesta depinde de funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate. Anterior, colegul lui de partid, Eugen Nicolăescu, preşe­dintele celei mai importante filiale a PNL, cea din Bucureşti, îl atacase pe ambasadorul Statelor Unite în România, Mark Gitenstein: “americanii văd singuri ce se întâmplă în România şi n-au nevoie să fie dirijaţi, intoxicaţi, otrăviţi de oameni ca Gitenstein”. Dar lista atacurilor USL la adresa celor mai importanţi lideri mondiali este lungă, iar în ea se regăsesc nume precum cel al cancelarului german Angela Merkel sau al preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso.

Comportamentul liderilor USL nu-mi lasă altă opţiune decât să votez Alianţa România Dreaptă (ARD), construită pe structura Partidului Democrat Liberal. PDL este singurul partid politic important din România care a arătat că este capabil să conducă ţara şi să pună în practică reforme politice şi administrative vitale pentru ţară. PDL este singurul partid care are capacitatea să lupte împotriva corupţiei – chiar dacă adesea împins de la spate de Traian Băsescu – şi să ia măsurile economice necesare pentru o dezvoltare sănătoasă a României.

Desigur că sunt multe uscături şi în PDL (ARD). Dar unde nu sunt? Uitaţi-vă puţin la ce se întâmplă, în prezent, în primăriile celor mai importante două oraşe din Québec: Montréal şi Laval.