Pentru nostalgici ca mine, care am apucat vremea dinainte de revoluţie, titlul de mai sus vă aminteşte, desigur, de o poveste. Mihai Stănescu intenţiona să publice un volum de caricaturi cu tentă “politică”, chiar pe vremea când tovarăşul cel mai iubit se pregătea să se realeagă. Cineva de la partid i-a comunicat lui Mihai Stănescu că volumul său nu pică deloc bine: “Acum nu e momentul, tovarăşe Stănescu…” Era aproape de congres, vremurile erau grele, aşa că… volumul urma practic să nu mai apară niciodată. Dar a venit revoluţia, volumul a apărut, iar fraza de refuz a devenit celebră şi a furnizat şi titlul volumului.
Am reauzit fraza respectivă acum câteva zile, într-un alt context, de la un vecin. Pe când îmi frământam mintea ce să scriu la ziar pentru numărul acesta, respectivul mă abordează cu o frază-capcană: “Gabriel, toate ziarele spun că suntem în criză imobiliară şi că acum nu e momentul să vinzi sau să cumperi case. Tu, dacă nu ai fi curtier – şi deci nu ar fi vorba să îţi câştigi pâinea din tranzacţii imobi-liare -, dacă ar fi să îţi vinzi casa ta, ce ai face acum?”
Bună întrebare, aproape că m-a dat gata. Dar cum vecinul respectiv e dentist, am găsit replică: “Tu, dacă nu ai fi dentist, ai sta prost cu banii şi te-ar durea măseaua, de nu poţi să dormi, ce-ai face? Dacă ziarele îţi spun că acum nu e momentul să mergi la dentist pentru că economia merge prost şi ar fi mai prudent să îţi ţii banii acasă, ce-ai face?”
Amicul a râs şi a răspuns: “Dacă chiar m-ar durea măseaua de nu mai pot, sigur că m-aş duce, orice ar fi. Dar dacă aş vrea numai să îmi fac un tratament de albire a dinţilor sau să îmi schimb o punte veche cu una noua de porţelan, numai pentru că îmi place mai mult culoarea, atunci aş mai aştepta până când mi-aş permite.”
Bingo! Nota 10! Vecinul meu e băiat deştept şi a dat un răspuns pe măsură. Aşa că i-am răspuns şi eu: “În situaţie de criză, nu trebuie să iei decizii pe criteriul «am chef să…» sau «mi-ar plăcea să…», ci numai pe criteriul «e musai să…» Cam aşa ar trebui să fie şi dacă te gândeşti să cumperi sau să vinzi o proprietate.”
Dacă situaţia “doare rău” – adică dacă nu ai încotro, dacă ai o ofertă de job mai bună în alt oraş, dacă nu te mai înţelegi cu nevasta şi nu mai poţi sta sub acelaşi acoperiş cu dânsa, dacă trebuie să ieşi la pensie în 3 luni, dacă ai pierdut jobul şi nu îţi mai poţi permite să plăteşti şi eşti pe punctul să pierzi casa în faţa băncii, nu mai aştepta! Cu cât stai mai mult, cu atât “durerea” o să ajungă la “nerv”.
La fel, dacă stai undeva şi plăteşti chirie scumpă, te cerţi cu vecinii, e frig în apartament şi nu ai cu cine să te înţelegi să se facă mai cald, şi ai un ban pus deoparte, e mult mai bine să cumperi ceva, un apartament, un duplex chiar, sau o căsuţă unde ai control asupra situaţiei. Pe termen lung, eşti mai câştigat. Dar, pe de altă parte, dacă ai dori o casă mai mare, cu 4 camere pe nivel în loc de 3, aşa cum ai acum, sau cu garaj dublu în loc de simplu, sau cu faţada de piatră în loc de cărămidă, atunci probabil ar fi mai bine să mai aştepţi sau să măsori de zece ori până tai o dată!
Aşadar, “acum nu e momentul” nu poate fi un răspuns valabil pentru toate situaţiile. Ţineţi cont că ziarele care analizează piaţa imobiliară se înşală, de multe ori, iar uneori înşală chiar cu bună ştiinţă – depinde cine le plăteşte. Istoria arată că cei ce se îmbogăţesc procedează, în general, invers decât majoritatea.
În timpul crizelor economice, o minoritate de oameni bine informaţi se îmbogăţeşte, făcând mereu pe dos decât face mulţimea. Când cei mulţi vând, disperaţi, cei bogaţi cumpără, ieftin. Dacă ne luăm după ce face majoritatea, ajungem şi noi aşa cum este majoritatea, adică “săracă şi îndatorată”.
Se zice că nea Nicu, prin anii în care România o ducea tare prost (nu aşa de bine ca acum, nu-i aşa?), s-a decis să vadă cu ochii lui cum trăieşte populaţia “reformele” sale. S-a deghizat în “cetăţean de rând” şi a pornit prin ţară, întrebând pe unul şi pe altul: “Cum ar fi dacă şeful statului ar strânge şurubul mai tare, ar fi bine sau rău?”. Cam toată lumea răspundea, evident: “Rău, neică, cum să fie?”. Dar, într-o seară, la un restaurant, nea Nicu dă peste un domn îmbrăcat bine, în costum negru, căruia părea că îi merge bine şi căruia îi pune aceeaşi întrebare: “Dacă Ceauşescu ar strânge şurubul şi mai tare, matale ţi-ar fi mai bine sau mai rău?” “Mai bine, mult mai bine”, răspunde domnul în negru. “Dar dacă strânge rău de tot şurubul?” “O, atunci ar fi super!”. Intrigat, Ceauşescu îl întreabă: “Da’ matale cu ce te ocupi? Ce meserie ai?” La care domnul bine îmbrăcat răspunde, senin: “Păi, eu sunt gropar!”
Totul este, deci, relativ. Dacă sunteţi pe punctul de a face o tranzacţie imobiliară, informaţi-vă mai întâi despre mersul pieţii imobiliare acolo, local, în sectorul care vă interesează, şi nu global, la nivel de provincie. Şi aveţi grijă pe cine întrebaţi!
