În economia actuală, din ce în ce mai mulţi investitori ajung, inevitabil, să constate că investiţiile proprii au scăzut în valoare sau chiar că valoarea acestora a ajuns foarte aproape de zero. Atunci când astfel de investiţii sunt efectuate în companii private canadiene, cei ce au investit sume de bani în acestea pot fi îndreptăţiţi să raporteze, din punct de vedere fiscal, un anumit tip de pierdere, denumită Business Investment Loss (BIL). Aceasta este clasificată ca fiind o pierdere de capital, însă, spre deosebire de o pierdere de capital obişnuită, BIL oferă un mare avantaj, şi anume faptul că se poate aplica şi deduce din orice tip de venit.
Avantajele deducerii unei pierderi BIL
În mod normal, o pierdere de capital nu poate fi dedusă decât atunci când raportăm un venit de capital. Deducerea unei pierderi BIL oferă însă un mare avantaj, şi anume că aceasta poate fi dedusă din orice tip de venit, în cadrul unui an fiscal. Din totalul sumei efectiv pierdute, partea deductibilă reprezintă 50% din valoarea reală a acesteia, iar respectiva porţiune poartă numele de Allowable Business Investment Loss (ABIL).
În cazul în care valoarea ABIL depăşeşte valoarea tuturor veniturilor declarate într-un an fiscal, diferenţa neutilizată poate fi reportată pentru următorii 10 anii sau poate fi dedusă din venitul ultimilor 3 ani. În cazul în care ABIL nu poate fi dedusă pe parcursul următorilor 10 ani (din lipsa unui venit taxabil), atunci această pier-dere poate fi totuşi folosită şi peste această limită, însă doar sub forma de ”pierdere de capital obişnuită”, bine-înţeles cu restricţiile aferente, deja menţionate.
Când anume o pierdere devine BIL?
O pierdere devine Business Investment Loss atunci când un investitor, creditor sau acţionar al unei companii private canadiene vinde, transferă sau decide să declare această pierdere legată de una dintre următoarele categorii de investiţii:
– sume împrumutate către o companie privată canadiană;
– acţiuni ale unei companii private canadiene.
Sume împrumutate
Sumele pe care o companie privată canadiană (Canadian Controlled Small Business Corporation – CCSBC) le datorează către un creditor la sfârşitul unui an fiscal, sume care în mod obiectiv nu mai pot fi rambursate de către aceasta, pot fi declarate de către creditor, în cadrul aceluiaşi an fiscal, ca şi pierdere din investiţie, sub formă de BIL.
De reţinut faptul că această regulă se aplică doar în cazul debitelor deţinute de către companiile care se califică ca şi CCSBC (aşa cum am menţionat anterior), ceea ce înseamnă, în termeni fiscali, acele companii care realizează un profit net anual sub valoarea de 500.000$ şi al cărei acţionariat este format majoritar (peste 50%) din rezidenţi canadieni.
Pentru ca o pierdere să poată fi dedusă ca BIL este suficient ca respectiva companie să fie calificată ca fiind CSSBC oricând în timpul respectivului an fiscal.
Acţiuni ale unei companii private canadiene
O astfel de pierdere BIL poate fi dedusă şi în cazul în care ea provine din vânzarea sau anularea acţiunilor deţinute în cadrul unei CCSBC. La sfârşitul unui an fiscal, compania trebuie să se afle într-una din următoarele situaţii: dizolvare, faliment sau insolvenţă.
Metode şi proceduri prin care BIL poate fi dedus
O pierdere de capital provenită din investiţia într-o companie privată canadiană poate fi dedusă fie ca urmare a vânzării acestei companii către o terţă parte (în fapt, a acţiunilor acesteia), fie prin vânzarea doar a datoriilor pe care aceasta le are.
Însă, în practică, situaţia cea mai des întâlnită este aceea când o anumită companie nu mai valorează absolut nimic şi, ca atare, nu mai poate fi vândută nimănui.
Ca urmare, pierderea rezultată din această situaţie fiscală se va raporta în declaraţia personală a contribuabilului care a deţinut acţiuni sau împrumut acordat respectivei companii. Pentru ca această pierdere să fie ulterior admisă de către autorităţile fiscale, contribuabilul este obligat ca, odată cu transmiterea declaraţiei personale de im- pozit, să completeze şi o serie de formulare şi cereri speciale.
Trebuie reţinut faptul că CRA – Canada Revenue Agency obişnuieşte să verifice foarte des aceste tipuri de deduceri fiscale, motiv pentru care este recomandabil ca pregătirea documentaţiei aferente, cât şi iniţierea procedurii efective să fie încredinţate unui profesionist din domeniul fiscal.