Regretele cumpărătorului de casă

Conform tradiţiei, cu mai puţin de o lună până la alegerile din Québec,  piaţa imobiliară este (iarăşi!) în expectativă… Numărul de vânzări a scăzut, po­tenţialii cumpărători aşteaptă înfriguraţi (la propriu!) rezultatele şi ezită să se angajeze în tranzacţii riscante. Valorile proprietăţilor în Québec au fost mereu dependente de (in)stabilitatea politică, iar noi discuţii despre un posibil referendum de separare a provinciei de restul Canadei nu fac decât să alimenteze frica sau măcar prudenţa celor ce ar dori să îşi investească banii în imobiliar.

Există o glumă atribuită lui Socrate. Un bărbat vine să îi ceară sfatul  dacă e bine să se însoare. Răspunsul filosofului a fost simplu: Nu contează. Orice ai alege, în 10 ani tot vei regreta.

Cred că este un bun moment să trecem în revistă astăzi regretele pe care le-au încercat cei ce îşi cumpără o locu­in­ţă, odată ce tranzacţia a fost încheiată. Precizez totuşi că aceste regrete nu se aplică la toată lumea, majoritatea proprietarilor de casă fiind, în general, mulţu­miţi de alegerile făcute.

1. A cumpăra pentru alţii, nu pentru tine

Pare ciudat, dar unii oameni îşi cum­pără nu casa care ar corespunde ne­voilor lor, ci casa prin care să arate amicilor sau colegilor că “sunt cei mai tari”. Că “au cu ce să se laude”. Plătesc un preţ mai mare nu­mai ca să aibă cea mai mare curte sau ca să stea într-un cartier de prestigiu, ori pur şi simplu să aibă o locuinţă mai mare şi mai frumoasă decât a colegului X. Nu îşi cumpără casă pentru ei, ci pentru alţii… Mai târziu, când îşi dau seama că ipo­teca îi mănâncă de vii şi nimeni nu le laudă “realizarea”, ajung să regrete. De multe ori, pierd bani la revânzare.

2. A cumpăra la limita posibilităţilor

Băncile ne dau voie, în teorie, să ne îndatorăm până la 40% (uneori 44%) din venitul anual brut. Dar, atenţie!, suntem în Québec, unde impozitele ajung deseori aproape de 40% din acest venit. Dacă luăm exemplu un venit familial de $100.000, impozitele pot ajunge la 40.000 pe an, deci venitul net este de doar 60.000$.

Băncile ne dau voie să plătim dato­rii până la 40.000$ pe an, ceea ce în­seam­nă că, practic, tot ce muncim se duce pe plata datoriilor. Casa pe care o dorim poate să fie frumoasă şi bine de­-corată, dar, oricât de mare ar fi emoţia pe care ne-o trezeşte, nu e bine să ne aruncăm să o cumpărăm cu ultimele resurse. În definitiv, o viaţă liniştită e mai importantă decât o casă frumoasă, nu?

3. A nu îţi cunoaşte priorităţile

Să presupunem că avem copii încă mici şi stăm cu chirie la Montréal. Gă­sim o casă frumoasă la St-Jérome şi, în plus, pare şi ieftină. O cumpărăm, ne mu­tăm. După care stăm zilnic 3 ore în trafic, iar copiii se duc la grădiniţe şi şco­li locale, unde li se aminteşte permanent că sunt imigranţi şi că au accent. Prietenii cu care stăteam în bloc şi cu care mă vedeam înainte de 5 ori pe săptămână, fără prea multe for­malităţi, sunt acum departe. Trebuie să ne luăm rendez-vous ca să ne vedem cu ei şi ajungem să îi întâlnim de două ori pe an, la aniversări.

Treptat, relaţiile devin protocolare. Costică, amicul de la etajul de mai jos, cu care ne vedeam la o pizza şi bere, cu un preaviz de 5 minute, devine şi el protocolar şi preferă să nu ne mai sune, ca să nu ne deranjeze. Sâmbetele şi duminicile le petrecem tunzând iarba, dând ză­pa­da şi schimbând câte un “Ça va” cu un vecin distant şi rece… Festivalurile sunt departe, spectacolele şi artificiile la fel. Ajungem, după câţiva ani, în depresie şi ne întrebăm de ce naiba am mai imigrat în Canada…

4. A aştepta prea mult

Dar există regrete (mari) şi printre acei ce nu au avut curajul de a cumpăra nimic, aşteptând 5, 7 sau, uneori, 10 ani, ca preţurile să scadă sau să strângă suficienţi bani (pentru a evita împrumutul ipotecar) şi care au avut surpriza să vadă pe piaţă apartamentul pe care îl puteau lua cu 100.000$ acum un deceniu, vân­dut astăzi la 300.000$. Nu sunt sigur dacă acest regret e mai uşor de suportat decât celelalte, de mai sus.

Cum putem evita să ajugem aici? Şi dacă am făcut deja aceste greşeli, cum le putem îndrepta?

Toate aceste erori sunt cauzate, de fapt, de o necunoaştere a propriilor prio­rităţi. Ce este cu adevărat valoros pentru mine? Familia şi educaţia copiilor? Un serviciu bun? Banii? Confortul? Presti­giul faţă de prieteni sau mai degrabă legătura cu prietenii? Plăcerile şi stilul de viaţă?

Nu există răspuns universal la aces­te întrebări şi fiecare trebuie să de­cidă pentru sine. Dacă ne cunoaştem bi­ne pe noi înşine, avem şanse mari să luăm decizia corectă şi în imobiliar, ca şi în orice alt aspect din viaţă. Iar dacă am făcut deja greşeli, nu este nicio catastrofă, se pot îndrepta. Greşelile făcute sunt un bun prilej să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.