Probabil nu este o noutate pentru dvs. că băncile şi Guvernul tratează diferit, din punctul de vedere al venitului, un salariat şi un travailleur autonome (înregistrat sau încorporat). Fiecare situaţie are avantajele şi dezavantajele ei.
Când cere o ipotecă, venitul unui salariat este, în general, acceptat ca fiind salariul brut primit în acel moment. Dacă salariul lui orar tocmai a crescut, banca va putea considera această nouă sumă pentru a face calculele de ipotecă. La fel, dacă numărul de ore garantate a crescut recent (de exemplu de la timp parţial, la timp plin), banca va putea considera, la calcul, salariul la timp plin.
Pentru un travailleur autonome cu companie încorporată, care îşi plăteşte un salariu, lucrurile stau diferit. Venitul luat în calcul de către bănci, la cererea unei ipoteci, este egal, în acest caz, cu media declarată în ultimii doi ani. Aceasta indife-rent dacă el este înregistrat sau încorporat. Faptul că el primeşte salariu de la propria lui companie (de care este responsabil) nu îl face salariat în ochii băncilor, ci tot autonom. De aceea, chiar dacă în ultimele luni el a început să-şi plătească un salariu mai mare, acesta nu va fi considerat, pentru că nu se reflectă în media declarată în ultimii doi ani.
Pe de altă parte, un avantaj al celor autonomi este că au dreptul să deducă din venitul brut câştigat toate cheltuielile admisibile făcute pentru afacerea lor. Aceasta reduce venitul impozabil, deci şi impozitul de plătit, ceea ce este un plus. Există şi o categorie aparte a salariatior cu cheltuieli de muncă (ce se pot deduce din salariul brut), dar este foarte mică.
Faptul că venitul impozabil al unui autonom este mai mic atrage însă şi dezavantaje, în momentul acordării unei ipoteci. Se ştie că valoarea unui împrumut este calculată în funcţie de posibilitatea de rambursare a persoanei şi ţine cont de venitul şi de datoriile ei. De multe ori, un lucrător autonom are venitul impozabil prea mic pentru a se putea califica în condiţii normale. Din acest motiv, băncile (nu toate) încă oferă programe speciale pentru cei autonomi, în care sunt de acord să considere sume mai mari decât cele declarate la Guvern, atâta timp cât sunt rezonabile pentru domeniul respectiv de muncă şi sunt justificate prin intrările de bani din cont. Orice excepţie are însă costul ei: în astfel de cazuri, se cere avans mai mare la cumpărarea unei case, iar eventuala asigurare a ipotecii (SCHL) este şi ea mai mare.
Minimul de vechime la un loc de muncă (sau într-un domeniu) cerut pentru obţinerea ipotecii este de un an pentru un salariat. Unui lucrător autonom i se va cere însă (de către băncile tradiţionale) un minim de 2 ani în afaceri. Iată un alt avantaj pentru un salariat!
Aşadar, există avantaje şi dezavantaje de ambele părţi. Cum e oare mai bine să fim? Salariat sau autonom? Răspunsul este: amândouă! Cum aşa? Simplu.
Orice canadian are dreptul să se declare travailleur autonome dacă face sau încearcă să facă o activitate pe cont propriu şi implicit să deducă la impozit toate cheltuielile legate de această activitate. Aceasta, indiferent dacă are sau nu venit din acea activitate. Evident, aceste activităţi sunt reglementate de organizaţii, asociaţii, ordine profesionale sau chiar de Guvern. Va trebui să fiţi la curent cu aceste reglementări.
O să vă dau câteva exemple. În timp ce aveţi un salariu fix la timp plin, puteţi fi asociat într-o reţea de vânzare directă, cu costuri de start minime. Aceasta vă permite să folosiţi acele produse – pe care oricum le-aţi fi folosit (fie ele vitamine, detergenţi, cosmetice sau telefoane), dar în plus să scădeţi din venit cheltuielile făcute pentru a activa în această reţea (telefon, maşină, benzină, computer, birou la domiciliu etc.) Nu numai că vă reduceţi impozitul dar, dacă perseveraţi, puteţi avea chiar un venit frumuşel pe lângă salariu.
Alt exemplu: aveţi o pasiune pentru care v-ar interesa să faceţi unele cursuri (masaj, medicină chinezească, antrenor sportiv etc.) Deoarece vă pregătiţi, în principiu, pentru o activitate care poate fi lucrativă în viitor, costul cursului, precum şi alte cheltuieli conexe (dacă trebuie să vă deplasaţi – hotel, maşină, avion etc.) se vor putea scădea de la impozit.
Aşadar, puteţi împuşca doi iepuri dintr-o lovitură: să vă menţineţi avantajele de a fi salariat (stabilitatea jobului, asigurări medicale şi sociale) şi să profitaţi de avantajele de deducţii fiscale ale unui lucrător pe cont propriu. Rămâne ca imaginaţia dvs. sau sfaturile colegilor, prietenilor sau specialiştilor să lucreze pentru a găsi activitatea sau pasiunea potrivită.
