Suntem încă în plină vară, vacanţele nu s-au terminat, iar site-ul Federaţiei Camerelor Imobiliare din Québec ne indică 97.784 de proprietăţi de vânzare în toată provincia, vândute de 12.994 de curtieri imobiliari. Poate că aceste cifre nu vă spun mare lucru, dar dacă comparăm cu anii 2010 de pildă, când funcţionau în toată provincia aproape 18.000 de curtieri imobiliari sau chiar în 2012, când lucrau aproape 14.000, ne dăm seama că ceva s-a schimbat.
În privinţa inventarului de proprietăţi scoase la vânzare, în respectiva perioadă (2010-2012), în care putem spune că piaţa era activă, nu aveam mai mult de 65.000 de proprietăţi de vânzare la un moment dat. Iar activitatea în timpul verii era, de regulă, mai redusă.
Ştim cu toţii că între septembrie 2012 şi aprilie 2014 provincia a fost condusă de PQ. Lăsând la o parte simpatiile politice şi fără a judeca dacă fostul sau noul guvern liberal este mai onest sau mai competent decât cel separatist, constatăm o sensibilitate ridicată a pieţii imobiliare faţă de conducerea politică. Este clar că ameninţările directe sau indirecte cu referendumul, plus politicile fiscale şi economice incoerente au îndepărtat unii investitori, au convins companii importante să îşi reducă sau să îşi elimine total activitatea în Québec, au determinat pierderi de joburi şi au influenţat mai mulţi cetăţeni să îşi vândă casa. Fie din motiv de incapacitate de plată, fie pentru a-şi căuta liniştea şi prosperitatea în alte provincii sau chiar alte ţări.
Este clar că, deşi schimbarea de guvern a dat un impuls nou, favorabil economiei, este greu de crezut că firmele ce au părăsit provincia vor da imediat semnal de întoarcere. În general, e uşor să strici şi greu să zideşti. Companiile sunt încă circumspecte: oare politicile noului guvern vor fi suficient de stimulante pentru economie? Ce ne facem dacă la următoarele alegeri ne confruntăm iarăşi cu spectrul unei separări a provinciei?
Ce s-a întâmplat cu cifrele după aprilie 2014? Până la urmă, singurul lucru care contează e numărul de vânzări. Conform datelor de la Camerele Imobiliare, în Montreal am avut, în luna iunie 2014, o creştere de 3% faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Numărul de case unifamiliale vândute a crescut cu 2%, multiplexul cu 1%,iar condo-urile cu 8%. În privinţa preţurilor, casele unifamiliale sunt în creştere cu 2%, în schimb condo-urile au rămas practic la acelaşi preţ. Cele mai importante creşteri de preţ s-au înregistrat în Rive-Sud (4%) şi Laval (3%). În schimb, un uşor recul a suferit insula Montréal (- 1%) şi, mai important, regiunea Vaudreuil (-4%). Toate aceste comparaţii se fac cu luna iunie 2013.
Dacă luăm în calcul tot anul 2014, numai în Montréal, de pildă, observăm că, în total, avem un număr mai mic de vânzări din ianuarie până astăzi (7.822), faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (8.012). Acest fapt este normal, ţinând cont că, până în aprilie, piaţa a fost foarte slabă, iar după aprilie, în ciuda revenirii clare, nu s-a putut recupera pierderea de la începutul anului. În schimb, în Laval, pe lângă creşterea de preţuri observată, există şi o creştere de vânzări: de la 3.525 anul trecut, la 3.875 anul acesta.
În concluzie, putem spune că piaţa dă semne clare de revigorare, în ciuda inventarului încă destul de ridicat. Vânzătorii, până nu demult disperaţi de lipsa cumpărătorilor serioşi, pot acum spera la o revenire la normal, dar au de muncit serios să îşi pregătească casele şi să aleagă cele mai bune strategii de marketing. Cumpărătorii şi investitorii revin treptat pe piaţă, iar momentan sunt clar în avantaj, deoarece dobânzile bancare sunt în continuare foarte mici şi oferta de case destul de bogată. În privinţa calităţii caselor oferite sau cum se poate recunoaşte ce este un ”deal” bun, asta este o altă poveste!
