Ce să vă aducă moșu?

Suveica mereu rotitoare a timpului face ca iar să se apropie acel moment al anului când Moșu o să vă bată la ușă. Ar fi bine să fiți pregătiți. Nu uitați că  Moșul vă citește gândurile și dacă ceea ce doriți, doriți din tot sufletul, nu știu cum și nici când, dar o să aveți.

Era o după amiază cenușie, fulgii lăptoși se înșirau fuioare în lumina gălbuie și toți ai casei frumos îmbrăcați, erau ocupați cu pregătirile. Venea seara de Ajun, când și mici și mari așteptam să vină Moș Crăciun, de la care eu mai ales, mă așteptăm  la cât mai multe daruri.

Iacă, iacă, amuși, amuși vini Moșu și urichietu încă mai scormoniești-n sperhet. Mai ghini lasă cociorva în cotruță și dă-i paci focului, că mai sari vreo scânteie și-i uda patu’ la noapti, o aud pe bunica în spatele meu.

Pentru că, uitasem să vă spun, că dacă toți făceau câte ceva, eu mă găsisem să hârjonesc focul din soba cea mare din bucătărie.  Nu atât de dojana bunei ci mai mult de frica scânteilor ce săreau jucăușe din cărbunii încinși, despre care mai auzisem eu că sunt vrăjite și să nu care cumva să mă facă de râsul fraților, când m-or găsi cu patul ud.

Da mai lasă-mă și mătăli, încerc eu sa schimb subiectul cu udatul, ci, parcă nu știu ieu ci-o să-mi aducă Moșu, că parcă văd că tăt o cănuță di lut cu bombonele colorati ca anu triecut am să capăt, că după cât mi-am făcut eu socotielili nici anu aista n-am fost mai cuminti ca cialălalt.

Da ci ț-ar pohti schinaria să capiți, nu cumva vo biciclietă di aceia stieclită, di-am văzut mai în toamnă la târg? Că la câti șolticării ai făcut tăt anu, și-o cănuță di lut a hi cu badaprosti, mă dojeni buna cu un surâs de ștrengar,  mai ghini du-ti și fă rînduială în papucii de lângă ușă , poati ti-a vedie Moșu hărnicuț  și s-o mai îndura și anu aista.

Au trecut mulți ani de atunci, bicicleta cea fățoasa s-a stricat demult,  dar încă mai țin ca la o mare taină  la o  cănuță de lut pe care o dată pe an o umplu cu bombonele colorate. Suveica mereu rotitoare  a timpului face ca iar să se apropie momentul când Moșu o să vă bată la ușă.

Bănuiesc că dorințele vă sunt de mult pecetluite, dar gândiți-vă sincer, pentru  anul acesta, ce v-ați dori  mai mult și mai mult să găsiți în sacul cel mare?
Nu uitați că  Moșul vă citește gândurile și dacă ceea ce doriți, doriți din tot sufletul, nu știu cum și nici când, dar o să aveți.

Nu pot să  închei fără să vă  amintesc că fiecare sfârșit de an, înseamnă și un bilanț, la tot ce ați făcut bine și la ce nu, la tot ce ați câștigat și  la ce ați cheltuit. Ca să nu mai pun și faptul că ianuarie și februarie vor fi perioada în care o să auziți tot mai des despre REER. Pentru cei mai mulți, e modalitatea de a mai salva  ceva din taxele pe care le plătim cu sârg la fiecare leafă. Cineva-mi spunea că nu are sens să investească  într-un regim înregistrat, că tot va plăti  impozit când o să-i scoată. Trebuie să-i amintesc că  într-adevăr nu are sens să plătești maximul de impozit imediat, în loc să plătești mult mai târziu și mai puțin.

Eu vă doresc din tot sufletul un an plin de bucurii  și sănătate. Să aveți  mintea românului cea de pe urmă, să iubiți și să fiți iubiți.

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare