Am înteles că nu poți sa împarți lumea între proști și neproști, decât prin comparație. Fiecare dintre noi poate fi de mai multe ori pe zi când prost, când neprost, în funcție de cine-l compară.

Era o după amiază de iarnă, cu fulgi mărunți și pieziși ce băteau darabana în geamurile bine ferecate de la casa bunicilor.

Pe colțul vetrei încinse, domnea ceainicul mereu pregătit să-ți ofere o ceașcă de căldură, însoțită de aromele plantelor culese de bunica la vreme potrivită. Bunicul, așezat pe un taburet aproape de masa pe care trona o lampă mare cu oglindă, răsfoia cu ochii mijiți, un vechi exemplar din Realitatea Ilustrată.

„Deh, alte vremuri, alte fețe, numa năravurili-s aceleași”, mormăia dânsul.

„Bunu, azi la școală Ghiorghiță mi-o zis că-s prost și n-am știut ci-nsamnă. Ti rog să-mi spui și mii ci-i ăista lucru?”

„Ehe, dragu moșului, aiasta ari să hie mai grieu di-nțălies în două vorbii, așe că mai bini ț-oi spuni ci insamnă să hii intieligent și poati că așie ai priciepi și ci-i cu proștii”.

„Spuni, spuni , că la școală n-am știut dacă să râd ori să plâng”.

„Ia așiază-ti mătăluță aicia lângă mini pi taburiet și ie aminti. Ciniva intieligent îi aciăla cari nu gătiești niciodată di-nvățat. Cu cât ai ști mai multii, cu atâta ari să-ți hie drag să priciepi și mai multi”.

„Aiasta însamnă că matali ești intieligent”?

„Na, ci intribări, asta n-am să știu niciodată, da ci știu sângur eu, îi că tată viața am fost mult prie inteliegent în fața proștilor, da și prie prost în fața la acia intieligenți”.

După ani și ani, la vremea când aș putea și eu să fiu bunic, aceasta întrebare mi-a rămas ascunsă bine, undeva în memoria copilăriei. Cu timpul, am înteles că nu poți sa împarți lumea între proști și neproști, decât prin comparație. Mai pe-nțelesul tuturor, fiecare dintre noi poate fi de mai multe ori pe zi când prost, când neprost, în funcție de cine-l compară.

Dacă vi s-a întamplat să vă cumpărați un lucru de valoare, fie o bicicletă, o casă, o mașină, o asigurare și i-ați povestit repede unui prieten ce bun târg ați făcut, e posibil să fi avut și răspunsuri mai puțin comode.

Ca de exemplu: de ce te-ai grăbit, știu eu un loc unde luai cu jumătate de preț. Sau: vecinul meu și-a cumpărat una la fel și vânzătorul i-a plătit taxele. Sau: te-ai gândit câte ai putea face cu ce dai pe lună? Și totul poate continua. Nu o sa vă spună (sper) niciodată: vai, ce prost poți să fii, doar că în amintitrea dumneavoastră senzația e că așa ceva voia să vă spună.

Cel mai bine este ca înainte de a cumpăra să verificați care sunt ofertele, să comparați mere cu mere cum spun localnicii, iar din momentul în care ați luat decizia, sfaturile binevoitorilor nu mai au nici o importanță. Ați cumpărat pentru că aveați nevoie, pentru că v-a plăcut, sau pentru că v-a convenit prețul.
Dacă o să ne referim la asigurari, e foarte posibil să găsiți unul din mulții specialiștii de cafenea, care de obicei nu înțeleg mare lucru,dar vor avea soluții pentru toate problemele dvs. (mai puțin pentru a lor). O simplă comparare a prețului cu cel pe care l-a avut vecinul cumnatului nu vă ajută cu nimic, ci doar reușește până la urmă să vă lase un gust amar și îndoieli inutile.

Dacă ați hotărât să aderați la un program de asigurare, e pentru că aveați nevoie. Cel care v-a propus planul de protecție financiară, a luat în calcul nevoile familiei dvs., vârsta, starea de sănătate și nu în ultimul rând capacitatea de plată. Dacă consilierul a fost corect cu toate acestea, încetați să vă mai faceți gânduri negre și invitați-i pe acei binevoitori să stea de vorbă cu un adevărat consilier.

S-ar putea să vă mulțumească într-o bună zi.

Ad