Mai toate neamurile au „bube” în dosarul virtual al istoriei, justificate prin principii „înalte”, precum rațiunea politică, interesul național, comandamentele istorice, binele poporului, o cauză dreaptă, ori o ideologie/religie mesianice etc.. Rușii au, printre alte bube mai mici, și una imensă care a schimbat cursul istoriei și nu în bine : Revoluția bolșevică din octombrie/noiembrie 1917.

Anul acesta, premergător anului electoral în care, după toate probabilitățile, rușii îi vor acorda lui Vladimir Putin un al patrulea mandat de președinte, ilustrează cum nu se poate mai bine cât de incomodă a devenit pentru ei revoluția bolșevică. Rusia a trecut de peste 25 de ani cu toate pânzele sus la un capitalism autoritar și corupt dar o parte a populației întreține nostalgii după o istorie machiată de naționaliștii de stânga când Rusia era, dacă nu iubită, cel puțin temută de toată lumea și când domina, fără contestare fățișă, întreaga Europă de est și centrală.

Prăbușirea comunismului semnifică pentru această parte a populației încheierea unei perioade glorioase când rușii se simțeau mândri că aparțin unui mare imperiu care, cu mari sacrificii și multe pierderi umane, câștigase războiul cu Germania nazistă a lui Hitler. Au uitat represiunile, procesele politice, execuțiile, penuriile penibile de tot felul, gulagurile care au marcat majoritatea familiilor din Rusia comunistă post-revoluționară. Au uitat fiindcă după căderea comunismului viața lor și lumea în general s-au schimbat, abcesele fierbinți și purulente de altădată s-au închis.

Dar rușii aceștia nu sunt totuși majoritari așa încât comemorarea centenarului revoluției din 1917 a fost departe de a avea dimensiunile unei mari sărbători naționale și chiar internaționale, cum se întîmpla pe vremea comunismului, când statele satelite erau forțate și ele să-și manifeste entuziasmul sărbătoresc. A fost mai ales o comemorare academică prin expoziții și colocvii adresate istoricilor, cu articole puține în presă și cu manifestații modeste. O comemorare care a purtat sigiliul prudenței.

Parada militară din Piața Roșie, organizată totuși, nu a celebrat revoluția din 1917 ci o altă paradă, din 1941, când Moscova era asediată de trupele germane. Soldații acelei parade s-au dus din Piața Roșie direct în prima linie de apărare a capitalei sovietice și deci eroismul lor a fosr comemorat.

Vladimir Putin, care este un produs al epocii sovietice, s-a ferit să zgândărească demonii de altă dată. Căci a evoca admirativ idealurile bolșevice, egalitarismul propagandistic și populist al ideologiei comuniste, condamnarea proprietății private și a capitalismului, ura față de oamenii de afaceri etc., toate acestea pot produce pe fondul inegalităților frapante din Rusia de astăzi un amestec detonant de care Putin și regimul lui oligarhic nu au nevoie cu numai câteva luni înainte de alegerile prezidențiale, din martie 2018.

Formațunile politice care au manifestat încă un respect pios pentru revoluția bolșevică de acum un secol – Partidul comunist, reprezentând în Parlamentul rus (Duma) un simulacru de opoziție, și o marginală mișcare naționalistă de stânga, Cealaltă Rusie -, nu se bucură de o întinsă audiență populară Potrivit unui studiu, comandat chiar de Partidul comunist, 58% din populație nu știa nimic despre comemorarea revoluției bolșevice. La marșul organizat de el, au participat câteva mii de persoane, într-o a atmosferă mai curând tristă și melancolică.

Vladimir Putin a inaugurat în preajma aniversării centenare o biserică la Moscova și, la sfârșitul lui octombrie, un memorial omagial al victimelor represiunilor politice. O dovadă a prudenței regimului care caută, aidoma unui funambul, să-și țină echilibrul pe sârma ce separă două poziții ireconciliabile – comuniști nostalgici și anticomuniști – este, pe de o parte canonizarea de către Biserica ortodoxă a țarului Nicolae al II-lea asasinat de bolșevici și, pe de altă parte, întreținerea cu grijă, în continuare, a mumiei lui Lenin în mausoleul construit special spre a-l venera.

Iar în privința memorialului pentru victimele represiunilor politice, acesta nu-l împiedică pe Putin, în bună tradiție bolșevică, să diabolizeze orice formă de opoziție și s-o reprime considerând-o drept o manifestare antipatriotică și inspirată din afara țării, de inamicii Rusiei. Poliția rusă a arestat, la sfârșitul săptămânii precedente comemorării, sute de participanți la o manifestație anti-Putin, incitată de apelul contestatar al unui exilat de dreapta.

Vladimir Putin a instituit un comitet pentru comemorarea revoluției din 1917, îndemnând la studierea ei în mod „obiectiv”. Potrivit retoricii oficiale, prioritare sunt unitatea națională, stabilitatea, reconcilierea între urmașii albilor și urmașii roșilor, tragerea de învățăminte dintr-un eveniment complex „care trebuie tratat cu respect” pentru a evita „erorile” făcute.

În limbaj nediplomatic, toate astea ar însemna interdicția contestării regimului actual indiferent de pe ce poziții ideologice și negarea oricărei legături între conducerea actuală a Rusiei și trecutul bolșevic al acesteia. „Pentru care motiv ar trebui să sărbătorim acest eveniment?” întreba fals mirat purtătorul de cuvânt la Kremlinului Dmitri Peșkov în timpul unei conferințe de presă. E o întrebare semnificativă pentru încercarea lui Vladimir Putin de a se debarasa de un trecut pe care nu-l detestă dar care-l incomodează.

Așa încât, îndemnul președintelui rus la cercetarea obiectivă a revoluției bolșevice ca un fenomen „complex” produce o „tăcere asurzitoare” susține istoricul rus Ivan Kurilla, într-un articol publicat în ziarul Vedomosti.

Publicitate