Un tânăr de origine română, născut la Montreal, a înjunghiat vineri dimineață, la slujbă, un preot.

„Ce dernier a subi des lacérations mineures et a pu quitter l’hôpital rapidement” zice Journal de Montreal, apar câteva comentarii legate de emigranți și de nebuni și se trece la altă știre. Suspectul e arestat, preotul e acasă, caz închis, lumea se întoarce la ale ei.

Nah, nu toată lumea. Nu și românii străjeri ai comunității. Cum să-ți mai trăiești viața ta liniștită aici în Montreal, frate român, când uite cum ne facem iar arătați cu degetul.

Nu cumva era unu’ bronzat? Acum este sigur, că în mintea lor (a quebechezilor), român = musulman, pentru că habar nu aveau ei ce religie aveam noi, încă o ocazie să ne facem de tot c….ul. 

Și tot așa, cu câteva excepții, ale unor oameni de bun simț și cu mintea limpede.

Anul trecut, la Toronto, un armean într-un van a omorât 10 persoane, acum câțiva ani un medic quebechez și-a omorât copiii ca să-și pedepsească nevasta care-l părăsise. Cu mulți ani în urmă un alt român, inginerul Marcu, a ucis cu premeditare o profesoară de care era îndrăgostit fără speranță.

Cum au rămas oamenii ăștia în memoria colectivă? Teroristul armean, criminalul quebechez, ucigașul din amor de origine română? Întrebare retorică.

Nu-s multe lucruri care mă mai scot din sărite că deh, am o vârstă la care ignor mai ușor. Nu pot însă să trec peste perfidie, prostie și răutate. Și din experiență spun că astea merg, în cele mai multe cazuri, împreună.

Nu va face NIMENI de râs în afară de voi înșivă.

Nici baiatu’ ăsta, nici țiganii, nici Dăncilă. Fiecare e răspunzător DOAR de faptele lui, nu veți da niciodată socoteală pentru că unul cu aceeași naționalitatea ca a voastră a încălcat legea. Iar cine vă judecă așa merită înlăturat rapid din cercul vostru de prieteni, vecini, colegi. Ignorat, cel puțin.

Am și o întrebare, pentru același grup de îngrijorați: erați mai liniștiți dacă autorul era țigan? Tot retorică. Cum naiba trăiți de atâția ani aici și nu s-a prins nimic bun de voi?

Închei cu un comentariu extraordinar al unei Doamne (da, cu majusculă):

„Depinde de noi cum reacționăm și ne lăsăm impresionați la o astfel de informație. Prin 2005, o bandă de 8 hoți, printre care UN român, 3 quebecer-și și restul un amalgam, au dat o spargere. Dimineață, la muncă, am găsit pe birou, pus de către șeful meu, italian, ziarul pe a cărei prima pagină era titul articolului: O bandă de români dau o spargere la Montreal. Am citit articolul, am împăturit frumos ziarul pe care l-am pus pe biroul șefului meu cu mențiunea: „Nu-mi amintesc să-ți fi pus pe birou ziarele cu articole despre mafia italiană.”

Case closed.

Sâmbătă seară. S-auzim numai de bine.

Ad