Ancheta procurorului special Robert Mueller s-a încheiat cu un eșec răsunător pentru cei care-i vroiau capul lui Trump.
Una din cele mai mari mașinării de discreditare a unui președinte american a condamnat peștișori (pentru tot felul de infracțiuni, de la mărturii mincinoase la evaziune fiscală) dar n-a reușit să acuze peștele mare pentru legături cu Rusia, așa zisă ”coluziune”. Din punct de vedere juridic Mueller s-a umplut de penibil pentru că un procuror încearcă să adune probe și să vină cu o acuzație în fața judecătorilor.
Ținta lui trebuie să fie condamnarea subiectului. În momentul în care probele sunt insuficiente să susțină o acuzație în fața judecătorului, cauza ar trebui închisă definitiv. Procurorul nu poate spune în raport că nu are probe concrete despre relația Trump-ruși dar în același timp nu-l absolvă total de vină pe președinte. Concluzia lui Mueller este din punct de vedere profesional o prostie. Acuzatul trebuie ori acuzat în justiție ori absolvit de orice vină. Mueller a lăsat-o în coadă de pește pentru a-și justifica cei doi ani de anchete, cele 40 de milioane de dolari cheltuite și a oferi puțină satisfacție angajatorilor, democrații. Dacă ar avut cea mai mică probă Mueller ar fi oferit-o pe tava democraților care visau suspendarea lui Trump.
În disperare de cauză, democrații forțează penibilul, vor întregul raport public, să vadă dacă nu cumva există o virgulă de care să se agațe. Este cumva aceeași scenă în care un candidat pierde alegerile, dar în noaptea anunțării rezultatelor, lovit de supărare și excitat declară că va contesta, va renumăra voturile, doar pentru a-și mai prelungi puțin agonia.
Acest articol nu vrea să demonstreze cât de curat este Trump și cât de bun președinte este.
E vorba doar despre fapte. Trump a câștigat votul electorilor dar nu și votul popular. El a devenit președinte votat de 48% dintre cei care s-au prezentat la vot, adică mai puțin de jumătate. O mare surpriză pentru un showman fără nicio experiența politică.
Din acea noapte de pomină, pe capul lui s-a pus un mare premiu. Democrații, o mare parte a presei și puternice interese financiare au încercat să-l demoleze. Au încercat demonizarea lui Trump din toate pozițiile : rasist, misogin, homofob, consumator de prostituate, antiimigraționist, ageamiu în politica internațională, dictator. 24 de ore din 24 de peste doi ani este tocat pe treisferturi din media americană. Ciripitori din interiorul Casei Albe au furnizat informații despre obiceiurile de satrap care s-au transformat în câteva cărți scrise pentru a-i crea o imagine de ”drac negru”, de ”blestemat” ajuns din întâmplare în cea mai înaltă funcție.
Nicicând în istoria americană un președinte nu a fost demonizat cu atâta determinare de la începutul mandatului. Atacul la Trump nu a devenit doar o obsesie a presei americane, ci o constantă a presei mondiale. Așa se face că oameni obișnuiți de pe planeta noastră care îndrăznesc să deschidă gura pe jumătate și să spună că Trump face și lucruri bune sunt imediat puși la colț. A, îți place de Trump, ești trumpist! Ești paria cum ar veni, nu ești cool, cum poți să simpatizezi cu nebunul de Trump ?
Toată lumea știe că e nebun. Trump-nebunul a devenit o axiomă, un adevărat care nu mai trebuie demonstrat. Copiii de la școala învață de la profesori că Trump vrea să omoare planeta, să pornească războaie și ține copii mexicanilor în cuști. Trump este Hitler și va termina nu numai Statele Unite, dar și lumea întreagă. Evident că marea majoritate a celor care-l văd pe Trump dracu negru nu au argumente, nici măcar n-au stat o singură dată să asculte ce spune, să știe ce vrea să propună. Pur și simplu pentru că Trump-nebunul nu mai are nevoie de nicio demonstrație. Ar fi o plăcere să stai de vorbă cu oameni informați care-l contestă cu argumente, și ele ar fi multe și adevărate.
Dacă media antitrump nu și-ar considera publicul american o masă de manevră ușor de dus de nas, ar veni cu dezbateri adevărate și rezultatele ar fi altele. Pe vorbe aruncate și pe ură nu poți să suspenzi un președinte american ales prin vot. Investigațiile lui Mueller ar fi trebuit să ofere instrumentul juridic. Ultima șansă a democraților a fost ratată. Oricare anchetă ar urma, și se aude acum de luarea la puricat a tuturor actelor organizației Trump, este sortită eșecului. Trump a fost băgat în mașina de tocat și când toți se așteptau să-l vadă salam, surpriză, a ieșit de acolo la cravata și costum, doar cu părul puțin ciufulit.
Abia acum susținătorii lui au certitudinea că el este cel ales să salveze America și lumea. Iar însuși Trump ar putea crede că are puteri discreționare, că are tot timpul dreptate. De abia de acum Trump s-ar putea schimba.
Rezultatul încercării de demolare are un efect imediat. Tot mai mulți alegători nehotărâți vor trece în tabăra lui. Trump a câștigat deja alegerile din 2020.
* Acest articol a fost publicat în ediția tipărită înainte de publicarea întregului raport Mueller.
