Scandalul cu destituirea lui Donald Trump pentru discuția sa la telefon cu președintele Ucrainei în cursul căreia i-a solicitat acestuia să dechidă o anchetă contra democratului Joe Biden și a fiului său, Hunter Biden, continuă din ce în ce mai intens.
Democrații care au lansat procedura de destituire (impeachment) se străduiesc să accelereze etapele punerii sub acuzare a președintelui american pentru abuz de putere și încălcarea Constituției.
Cu toată insistența pe care democrații majoritari în Camera reprezentanților o depun ca să adune probe compromițătoare pentrru Donald Trump și cu toată neliniștea și iritarea crescândă a acestuia care-l fac să multiplice atacurile personale, provocările și accesele de furie, deznodământul e departe de a fi previzibil.
Faptul că Senatul este controlat de republicani reprezintă, deocamdată, o garanție că procedura de destituire lansată de Nancy Pelosi va fi în cele din urmă invalidată. Cum au fost invalidarte și celelalte două tentative de impeachment de-a lungul istoriei americane, cea din urmă declanșată împotriva președintelui democrat Bill Clinton.
Dar în politică nimic nu este cert mult timp. Când Donald Trump s-a lansat în politică, revenind în Partidul Republican după ce o vreme fusese membru al Partidului Democrat, nimeni nu i-a luat în serios ambițiile prezidențiale.
Retorica de atunci a multor republicani nu se deosebește substanțial de retorica democraților de azi și lista republicanilor care jurau să nu-l voteze niciodată pe Trump cuprindea sute de nume ale unor notabilități importante – senatori, deputați, foști și actuali guvernatori, înalți funcționari federali din foste guverne republicane etc. Se vorbea, în 2015, despre o posibilă distrugere a Partidului Republican dacă Donald Trump devine candidatul său oficial la președinție și într-o asemenea eventualitate se presupunea căHillary Clinton va avea de două ori mai multe șanse să câștige Casa Albă decât Trump (40% contra a 21%).
Nimic nu a fost așa.
Parcursul triumfal al lui Donald Trump poate deci continua, așa cum a continuat și până acum în pofida crizelor și obstacolelor înfruntate nu numai de când a devenit locatar al Casei Albe ci și de-a lungul întregii sale vieți de om de afaceri , celebru, admirat dar și controversat (falimente, datorii ruinătoare, acuzații, dovedite în justiție întemeiate, de escrocherie, impodsrtură etc). Căci sprijinul bazei sale electorale – clasa de mijloc a albilor – este încă solid ceea ce-i asigură loialitatea majorității republicane din Senat și, în consecință, anihilarea eforturilor democraților de a-l destitui.
Loialitatea aceasta se va risipi însă ca fumul dacă popularitatea lui Trump va scădea în așa măsură încât el, în loc să continue să fie o locomotivă a partidului său, se va transforma într-o povară. Nu e nimic mai fragil decât o loialitate întemeiată doar pe calcule politice căci este legitim să presupunem că republicanii nu-l iubesc pe Trump mai mult acum decât în urmă cu câțiva ani când era doar un novice în politică, turbulent, agresiv cu o onestitate îndoielnică și care călca în picioare, spre bucuria alegătorilor, toate normele detestate ale corectitudinii politice.
De aici vin, probabil, și neliniștea și iritarea lui Trump. Ultimele sondaje indică o evoluție semnificativă a opiniei publice americane în favoarea destituirii, În luna septembrie potrivit unui sondaj realizat de firma Survey and Market Research Services, 47% dintre americani aveau o părere favorabilă despre impeachment contra a 45% care nu erau de acord cu el.
În mai, raportul fusese 41% pentru impeachment față de 54% contra. Și mai îngrijorătoare pentru Trump trebuie să fie creșterea numărului de republicani care sunt de acord cu destituirea lui, de la 6% în mai, la 14% în septembrie.
Nu se poate prevedea însă dacă această evoluție va continua în același sens sau se va inversa.
Dar chiar admițând că Donald Trump va trece cu bine și de astă dată de furtuna declanșată de democrați și va obține un al doilea mandat prezidențial în 2020, un lucru grav se poate întâmpla totuși, dincolo de evoluția economiei atât de viguroasă în prezent care explică în mare parte popularitatea lui.
Guvernarea sa arogantă și disprețuitoare, față de instituțiile democraticeși și personalitățile care îi frânează predispozițiile dictatoriale va crea un precedent periculos. Ea va uza sensibilitatea opiniei publice și va trezi ambițiile și ale altor politicieni, astăzi aflați în planuri secunde, care vor încerca să-l imite și să reia rețeta lui de succes.
Marile instituţii democratice americane, şi în primul rând Congresul, vor ieşi slăbite după această confruntare permanentă cu un preşedinte populist, lipsit de dorinţa de a-şi domina agresivitatea și obsesia de putere.
Adevărata măreție a Americii care consta în identitatea ei specială de țară a libertății, de aliat puternic și protector al civilizației occidentale cu o democrație riguroasă și cu un cuvânt greu și respectat de toată lumea în marile probleme mondiale abia atunci va dispărea.
Dacă nu cumva, și mai grav, președintele Donald Trump nu va voi să imite longevitatea la putere a unor lideri pe care-i admiră și-i invidiază, precum Vladimir Putin și Xi Jinping, și nu se va război cu democrații în al doilea mandat ca să schimbe Constituția spre a deveni eligibil și a treia oară ori, de ce nu? pe viață.
Căci i se va părea firesc să tulbure astfel apele, ținând seama că el se consideră cel mai bun președinte din istoria Americii. Poporul american, va susține el acompaniat de corul lăudătorilor, nu merită să fie privat, doar după câțiva ani de guvernare strălucită, de personalitatea lui unică!
