Dimineaţa, când opresc motorul maşinii în parcarea companiei, e 8:03, să zicem. De cele mai multe ori e mai târziu, dar aleg pentru exemplificare 8:03 pentru că la 8 îmi doresc eu să încep ziua de muncă.
Îmi ia maximum două minute ca să ajung la poarta cu turnicheţi, apoi încă pe-atât ca să străbat distanţa până la uşa clădirii. Fără să alerg, dar cu pas mare şi alert. Când îmi apropii legitimaţia de una dintre cutiile electronice instalate la parter, dacă ceasul arată 8:07, va conta pentru 8:00, iar dacă arată 8:08, pentru 8:15. Sistemul de pontare rotunjeşte timpii de început şi de sfârşit de program la sfertul de ceas. Dacă sunt abil, pot să bat zi de zi sistemul, cum ar veni.
Gopal, un indian rotofei, trecut de 60, spre deosebire de mine, care mai am hă-hă atâtea luni de zile până acolo, m-a luat la ochi. Uneori, pe parcursul dintre maşină şi intrarea în clădire, îl salut din mers. Într-o zi, mi-a spus: „Îmi aminteşti de tatăl meu, mergea mereu repede, ca tine. Eu sunt genul: de ce să mă obosesc, că rezultatul e acelaşi?”
Nu mă bănuieşte că sunt rapid doar ca să şmecheresc compania de câteva minute de program şi are dreptate. Eu sunt rapid pentru că aşa mi-e felul. Vorbele lui mi-au amintit de-o întâmplare cu maică-mea, de la începutul anilor 2000.
Eram la Bucureşti, în Piaţa Amzei, încercam să-i fac o „împuternicire” pe ceva, în ziua care preceda întoarcerea mea în Canada. Zilele dinaintea întoarcerilor mele erau întotdeauna stresante, pentru amândoi. De la un sediu administrativ am fost trimişi la un notariat aflat prin împrejurimi. Un tânăr şi-o tânără ne urmau, angajaţi în acelaşi parcurs. Se apropia ora normală de sfârşit de program a notariatelor. Am mărit pasul, lăsând-o pe maică-mea mult în urmă. Au depăşit-o şi tinerii, iar în momentul depăşirii el i-a spus ei: „Măăă, ce viteză a băgat ăla!” La coadă la notariat, când maică-mea mi-a povestit faza, am glumit cu ea pe tema mersului rapid la care mă obligase traiul în Canada.
***
Tot la început de ani 2000, întorşi la Montreal dintr-un sejur în România, consoarta şi fiul se pregăteau să coboare din avion, la aeroportul Mirabel, aeroportul cel nou şi frumos, pe-atunci, abandonat între timp, din cauza depărtării de centrul oraşului. Avionul avea urmatoarea escală la Chicago. Doi tineri români care mergeau mai departe pălăvrăgeau. Unul i-a zis celuilalt: „Băăă, ce aeroport de rahat au ăştia!”
Fraza asta a intrat în folclorul familiei noastre. Uneori, viaţa ne-o readuce, subtil, în memorie. Ca acum câteva zile, când ne-au picat ochii pe Donald vorbind la TV. L-am ascultat un minut, apoi am zis: „Băăă, ce preşedinte de rahat au ăştia!”
***
„Bunicii mei din partea tatălui s-au născut, s-au căsătorit, şi-au înălţat case, şi-au crescut copiii şi au murit în acelaşi loc, comuna Vultureşti din fostul raion Muscel, aflată la 30 km mai la nord de Piteşti şi la 20 km mai la sud de Câmpulung, între două dealuri, pe valea Argeşelului. Argeşelul se varsă în Râul Târgului, care se varsă în Râul Doamnei, care se varsă în Argeş, la Piteşti. Comună cu trei biserici şi cu două şcoli, Vultureştiul a fost ocolit de cooperativizare în anii comunismului. Dealurile care-l mărgineau nu lăsau loc pentru mari suprafeţe cultivabile, el ajungând, din acest motiv, sat dependent administrativ de o localitate vecină mai mică, dar dotată cu CAP, numită Hârtieşti.” STOP.
E un fragment dintr-o proză aflată în lucru de vreo 20 de ani, pe care-l scot acum la lumină dintr-un singur motiv: ca să prezint rezultatele de la ultimele alegeri prezidenţiale din cele două comune. Conţine o informaţie neadusă la zi. Comuna Vultureşti, a ţăranilor rămaşi proprietari pe pământurile lor sub comunism, cuprinde astăzi trei sate. Cele două şcoli şi trei biserici menţionate aparţin satului Vultureşti, celelalte două sate având, la rândul lor, câte o şcoală şi câte o biserică. Comuna Hârtieşti, a foştilor cooperatori, se întinde peste patru sate, iar cu numărul şcolilor şi bisericilor ei, nu-mi mai bat capul acum.
Voturi valabil exprimate la turul 2 al alegerilor din noiembrie 2019: Vultureşti – 1072, Hârtieşti – 1053. Comune cu populaţii sensibil egale numeric, deci. Voturi pentru Iohannis: Vultureşti – 53.9 %, Hârtieşti – 34.4%.
E utilă şi cunoaşterea rezultatelor la turul 2 din noiembrie 2014. Voturi valabil exprimate atunci: Vultureşti – 1487, Hârtieşti – 1206. Voturi pentru Iohannis: Vultureşti – 28.0 %, Hârtieşti – 23.1%.
Şi-acum concluzia mea, că aici voiam să ajung: ţăranii lăsaţi oarecum mai liberi în comunism s-au deşteptat primii. Sau, cel puţin, aşa îmi place mie să cred.
Photo by andyarthur 
