4.000 de poliţişti şi procurori, sute de maşini, patru elicoptere – aceasta este desfăşurarea de forţe pentru arestarea a 145 de vameşi şi poliţişti de la mai multe puncte de trecere a frontierei. Puterea şi presa din România numesc această acţiune cea mai mare cruciadă împotriva corupţiei.
De ce acum şi nu anul trecut, când se luau aceleaşi spăgi la vamă? Răspunsul este simplu. Franţa şi Germania se opun intrării României în spaţiul Schengen, pentru că nu au în-credere în securitatea graniţelor administrate de noi. Şi atunci, trebuia să arătăm acţiune. Prin urmare, toată lumea a avut ocazia să vadă cum şpăgarii sunt luaţi pe sus şi depuşi în arest. Ca în toate domeniile, noi nu facem nimic din proprie iniţiativă, trebuie să ne împingă cineva de la spate. Lupta împotriva corupţiei se rezumă la câteva exemple prezentate la televizor, pentru ca partenerii din UE să nu se supere.
La vămile României se ia şpagă dintotdeauna. Un post de vameş este plătit cu zeci de mii de euro pentru că aceşti bani se pot recupera în două – trei luni, poate chiar mai repede. Vameşii au salarii normale, de funcţionari
publici, dar vilele trecute pe numele părinţilor sau mătuşilor le depăşesc de sute de ori puterea financiară. Prin parcarea vameşilor nu vezi niciodată maşini scumpe. De ochii lumii, ei vin cu Dacia la serviciu, dar acasă au parcat Audi-ul.
Mecanismul şpăgii la vamă este ştiinţific. Fiecare cartuş de ţigări care intră ilegal în ţară este şpăguit cu un euro. Dar cantităţile de ţigări de contrabandă intrate în ţară sunt uriaşe. Astfel încât există zile când fiecare vameş sau poliţist de frontieră pleacă acasă cu mii de euro în buzunar. O vamă din România este ca o firmă privată. Ei se prezintă la serviciu îmbrăcând uniforma statului român, dar singura lor preocupare este să optimizeze împărţirea şpăgii. Cum la o vamă lucrează vameşi şi poliţişti de frontieră, cele două categorii de funcţionari încearcă să se fure reciproc.
Într-una din înregistrările procurorilor apare o discuţie dintre un vameş şi un poliţist, în care cei doi convin ca prada să se împartă la fiecare trei ore, în loc de o dată pe schimb. Şpaga este distribuită pe un sistem piramidal, de la simplul lucrător la şefii de tură şi şefii de post. Este uşor de înţeles că şefii mari de la Bucureşti nu pot fi străini de banii negri, pentru că ei numesc personalul din conducerea fiecărui punct de frontieră. De acolo, banii ar trece, potrivit unor surse, în puşculiţele de partid. Ultimul director general al Direcţiei Vămilor, Radu Mărginean, a fost arestat, fiind acuzat de o şpagă de 430.000 de euro. El a fost numit în funcţie de Vasile Blaga, liderul PDL, el însuşi fost şef de vamă la Oradea. Care, culmea, declară că are încredere în el. Preşedintele Băsescu se lăuda cu cea mai amplă campanie anticorupţie, dar nu crede că banii din şpagă ar alimenta partidul.
Mascarada arestărilor nu va dura mult. Rând pe rând, fiecare vameş va fi pus în libertate şi va aştepta procesul. Procesele vor dura ani de zile şi aproape nimeni nu va fi condamnat. Uimitor, niciun vameş arestat de 5 ani încoace n-a primit vreo condamnare. Niciodată nu sunt destule probe. Şi nu vor fi nici în viitor. Atâta timp cât lupta împotriva corupţiei este subiect de se-minar sau spectacol de televiziune, nu se va întâmpla nimic. Administraţia se preface că luptă, Uniunea Europeană se preface că ne crede. Este sportul nostru naţional: furatul căciulii.
