Nici în cele mai fericite vise Victor Ponta nu se vedea prim-ministrul României. Odată cu el s-a născut a doua oară mentorul lui, marele om de stat Adrian Năstase – cel care vorbeşte deja despre recâştigarea independenţei justiţiei în România. În accepţiunea lui Năstase, definiţia justiţiei libere este că el nu trebuie judecat niciodată şi pentru nicio faptă.
Ponta, descoperirea lui Adrian Năstase, este imaginea fidelă a oamenilor din partidul aflat din nou la putere. Un tip care putea fi şeful UTC-ului la tinereţe şi membru al Marii Adunări în anii înţelepciunii. Acest pilot de ocazie, care-şi postează pe Facebook poze dintr-o piscină din Dubai, crede că a ajuns în vârf. Faţa i s-a rotunjit, a început să facă glumiţe cu ziariştii şi, ca orice om serios, a luat prima măsură importantă din mandatul său: instituţiile de stat vor cumpăra numai maşini hibride, pentru că Bucureştiul este mult prea poluat. Uite, chiar acuş, a dat dispoziţie la SPP să-i pregătească maşina hibridă, pentru că nu vrea să gazeze locuitorii Capitalei. Potrivit criteriilor cu care sunt judecaţi politicienii în Canada, Ponta ar fi cel mult un bufon fără har. El ar fi putut să spună că în instituţiile de stat sunt prea multe maşini, prea mulţi şoferi şi, cu câteva excepţii, fiecare ales sau numit în funcţie ar putea să-şi care şezutul în propria maşină, fără a mai utiliza maşina şi şoferul de serviciu. În mod sigur, în acest fel, Bucureştiul ar fi mult mai puţin poluat.
Intrigat de preocuparea noului premier pentru cumpărarea de maşini hibride la tot poporul ales, m-am uitat pe programul economic de guvernare. El nu s-a schimbat de acum 10 ani, de când mentorul său, Adrian Năstase, ocupa Palatul Victoria. Economia – în viziunea noului PSD – este simplă: funcţionarii de stat, pe care toată lumea îi înjură pentru lenea şi incompetenţa lor, trebuie să-şi primească salariile reîntregite. PSD-ul sau USL-ul – cum se numeşte acum – ştie foarte bine că masa de salariaţi de stat este vitală atât pentru câştigarea alegerilor, cât şi pentru menţinerea puterii. În acelaşi program avem şi referiri la corupţie, un cuvânt care apare doar de două ori. Iar justiţia nu mai prezintă niciun interes. În schimb, sunt unele semnale care arată că noul guvern joacă în principal cartea europeană. Investiţiile trebuie să fie din zona Europei, după cum l-a învăţat Adrian Năstase pe protejatul său, Victor Ponta. Compania Petrom n-a fost vândută ame-ricanilor, ci dată gratuit austriecilor. Iar acum mesajul dat de Ponta americanilor de la Chevron este limpede: out din România. Sau, poate, vă apucaţi de exploatat, dacă vă înţelegeţi cu noi. La fel proiectul Roşia Montana, atât de ameţit încât nimeni nu mai înţelege nimic.
În teorie, Ponta este chemat să guverneze 6 luni, dar nu cred că se gândeşte să părăsească funcţia în următorii 4 ani. Înlocuirea întregului aparat de stat cu oameni fideli este o prioritate şi o garanţie că alegerile se vor desfăşura după programul USL.
Deruta şi teama în întreg sistemul este uşor de înţeles. Cum se simte oare singura judecătoare care a votat pentru pedepsirea cu închisoare a lui Adrian Năstase în procesul Trofeul Calităţii? Ce şanse are ea să-şi facă treaba, când inculpatul de ieri a devenit din nou, din umbră, stăpânul de astăzi?
Victor Ponta nu trebuie însă subestimat. S-ar putea ca, în timp, să-i arunce din barcă pe Năstase şi compania, ca orice lup tânăr, dornic de putere.
Întrebarea este ce va face Traian Băsescu. Are un plan măreţ de a doborî USL-ul? Sau, pur şi simplu, nu-i mai pasă de nimic?
