Un dineu de 620.000 $ pentru Memorialul victimelor comunismului

Ministrul Imigraţiei, Jason Kenney şi Ludwik Klimkowski
Ministrul Imigraţiei, Jason Kenney şi Ludwik Klimkowski

Organizaţia Tribute to Liberty a fost înfiinţată în 2008, cu scopul ridicării, la Ottawa, a unui memorial pentru comemorarea victimelor comunismului din întreaga lume. De puţină vreme, organizaţia are un nou preşedinte, Ludwik Klimkowski, care a înlocuit-o în această funcţie pe Alide Forstmanis.

Venirea în fruntea organizaţiei a lui Ludwik Klimkowski, un canadian de origine poloneză speciali­zat în investiţii şi planificare financiară, a dat un nou suflu campaniei de strângere de fonduri.

Proiectul “999” este noutatea pe care noul preşe­­din­te a introdus-o în procesul de strângere de fonduri: găsirea a încă 999 de persoane care să doneze, alături de el, câte o mie de dolari fiecare. Începutul este mai mult decât promiţător: la un dineu de strângere de fonduri organizat la Toronto, Ludwik Klimkowski a adunat 620.000 de dolari.

Pe 22 decembrie anul acesta, românii aniversează 23 de ani de la căderea regimului comunist din România. Un bun prilej, credem noi, pentru a vorbi cu noul preşedinte al organizaţiei Tribute to Liberty, Ludwik Klimkowski, despre proiectul ridicării unui memorial al victimelor comunismului din întreaga lume.

Informaţii complete despre acest proiect şi despre modul în care puteţi face donaţii pentru construirea viito­rului memorial găsiţi pe site-ul: www.tributetoliberty.ca

Domnule Klimkowski, aţi preluat recent misiunea de a ridica la Ottawa un monument în memoria victimelor comunismului. Cum caracterizaţi munca făcută până acum şi ce planuri aveţi pentru realizarea monumentului?

Tocmai am organizat la Toronto un dineu de strângere de fonduri, la care a luat parte un grup de donatori generoşi, pentru care ridicarea monumentului este un lucru foarte important. Am strâns cu acest prilej suma de 620.000 de dolari, ceea ce ridică totalul donaţiilor la 700.000 din luna octombrie, de când am fost ales în fruntea organizaţiei. Există foarte multă muncă de făcut dar cred că suntem pe drumul cel bun.

Care este stadiul proiectului în acest moment?

Campania “999”, pe care am lansat-o la începutul lunii noiembrie, a dat o nouă dinamică întregii acţiuni de strângere de fonduri, iar în prezent căutăm soluţii pentru ca fiecare donator să-şi găsească numele asociat la reuşita ridicării memorialului.

Care sunt următorii paşi de făcut în realizarea acestui proiect?

Victimele atrocităţilor comise de către regimurile comuniste nu au primit încă recunoaştere pentru suferinţele îndurate. Acest lucru este pe cale să se schimbe: arhivele au început să fie deschise, iar adevărul nu mai poate fi ascuns pentru mult timp de aici înainte. Este, aşadar, cât se poate de normal ca o organizaţie canadiană să militeze pentru ridicarea unui monument care să comemoreze victimele comunismului. Peste opt milioane de canadieni îşi au rădăcinile în ţări care s-au aflat sau se află încă sub regimuri comuniste. Mai mult de atât, memorialul va recunoaşte rolul pe care Canada l-a jucat prin oferirea de refugiu pentru milioane de persoane care au fugit de suferinţă şi de opresiune, pentru a trăi într-o ţară liberă şi democratică.

Obiectivele următoare pentru ca Tri­bute to Liberty să-şi îndeplinească misiu­nea sunt: strângerea fondurilor necesare pentru construirea memorialului; organizarea unei competiţii naţionale de design, pentru a alege modul în care va arăta memorialul; supravegherea construirii propriu-zise a memorialului şi amenajarea spaţiului unde va fi instalat monumentul; organizarea unei ceremonii de dezvelire şi inaugurare a memorialului.

Aţi avut recent o întâlnire cu domnul Jason Kenney, ministrul Imigraţiei din Canada. Guvernul canadian sprijină, în continuare, acest proiect?

Guvernul canadian sprijină eforturile noastre şi s-a angajat în mod explicit să ofere suport financiar. Planul nostru este de a strânge 2-3 milioane de dolari, iar Guvernul federal va dona o sumă echivalentă, pentru a completa fondurile necesare desăvârşirii acestui proiect.

Viitorul memorial are o nouă amplasare, aprobată de Guvernul de la    Ottawa. Puteţi să ne spuneţi mai multe lucruri despre aceasta?

Este un loc superb, care se află la doar câteva sute de metri de Parlament, lângă clădirea care adăposteşte Curtea Supremă a Canadei. Memorialul va servi drept loc de comemorare pentru noi toţi, dar va îndeplini şi o altă misiune. Va deveni, sperăm noi, unul dintre cele mai utile locuri educa­ţionale pentru copiii şi nepoţii noştri, în aşa fel încât aceştia să nu uite impactul şi victimele acestei ideologii eronate.

Anumite comunităţi etnice din Canada sunt mai implicate decât altele în acest proiect. Ne puteţi spune mai multe despre modul în care aceste comunităţi au ajutat până acum la rea­lizarea acestui proiect?

Cel mai important mesaj pe care vreau să-l transmit oricărei persoane din Canada – şi nu numai – este acela că Memorialul nu va fi ridicat pentru noi, comunităţile etnice. Proiectul este dedicat tuturor canadienilor, datorită ataşamentului lor faţă de li­bertate şi democraţie şi, poate cel mai important lucru, datorită faptului că această ţară a oferit adăpost pentru atâţia dintre noi, în faţa opresiunii şi brutalităţii comunismului.

Sunteţi născut în Polonia, o ţară fostă comunistă, ca şi România. Aveţi un mesaj pentru românii care trăiesc astăzi în Canada? De ce este important pentru comunităţile noastre, română şi polo­neză, să avem un astfel de memorial aici, în Canada?

O să folosesc un citat celebru: “Libertatea poate fi pierdută pe parcursul unei singure generaţii. Ea nu se transmite ereditar copiilor noştri. Trebuie să ne luptăm pentru ea, s-o protejăm şi să le transmitem şi celor de după noi să facă la fel”.

În Canada, peste opt milioane de persoane îşi au rădăcinile în ţări care au avut regimuri comuniste. Încă de la începuturile comunismului, din 1917, imigranţi din aceste ţări s-au refugiat în Canada, în cău­tarea libertăţii şi siguranţei. De exemplu, în 1948, când statul comunist cehoslovac a fost înfiinţat oficial, mii de cetăţeni cehi au părăsit pământul natal, unii dintre ei lăsând în urma lor soţii, familii şi toate bunurile lor. Între 1948 şi 1952, peste zece mii de cehoslovaci au imigrat în Canada.

În anii ’70, Canada a primit aproape 70.000 de refugiaţi din Vietnamul comunist. Aceşti oameni au fost denumiţi “boat people”, datorită deci­ziei de a fugi din ţara lor pe calea apei, riscându-şi viaţa în bărci improprii şi nesi­gure pentru o asemenea călă­torie peste ocean.

Când ruşii au început să-şi părăseas­că ţara, după ce bolşevicii au preluat pute­rea, în 1917, Canada, pusă în faţa unor valuri fără precedent de imigranţi, i-a refuzat mai întâi. Ulterior, după ce numeroase organiza­ţii caritabile au depus petiţii în favoarea refugiaţilor, Canada a devenit loc de imigraţie pentru numeroase familii din Rusia.

Trebuie să construim acest memorial pentru toţi românii, polonezii şi ceilalţi canadieni, în aşa fel încât oamenii să nu uite vreodată cele o sută de milioane de victime ale regimurilor comuniste din întreaga lume.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare