Banii, luaţi-le banii!

Monica Macovei a exprimat un punct de vedere interesant în privinţa condamnaţilor pentru şmecherii financiare. Ea spune că, în primul rând, statul trebuie să urmărească recuperarea prejudiciului material şi apoi condam­narea infractorilor.

Fostul ministru al Justiţiei a mai spus, cu aceeaşi ocazie, că Victor Ponta pregăteşte graţierea lui Gigi Becali, iar presa a lăsat-o moale cu subiectele inteligente şi s-a concentrat pe mizerii, cum ar fi reacţia lui Ponta, care a spus  despre doamna Macovei că este ”dusă cu sorcova”.

Se întâmplă ceva interesant de vreo 2 ani, de când judecă­torii au început să pronunţe condam­nări. Ca şi Adrian Năstase, toţi şpăgarii de pe la stat prinşi cu mită, ca şi marii şmecheri dovediţi, au invocat răzbunări politice.

De ceva timp încoace, lumea se duce mai senină la puşcarie, fără să scoată niciun cuvânt. Onorate de prezenţele unor Năs­­tase, Vântu, Remeş, Mureşan, Becali, Babiuc, puşcăriile au devenit locuri din ce în ce mai mondene. La urma urmei, un tun de zeci de milioane de euro poate fi plă­tit cu o condamnare la doi ani de închisoare, după care, prin tertipuri, doi ani se transformă uşor în 8 luni. În plus, dacă ai bani şi protecţie, detenţia poate fi şi un loc de odihnă şi creaţie.

Vreau să spun că, în multe cazuri, recuperarea prejudiciului rămâne o parte secundară a jus­tiţiei, în timp ce condamnarea trece în prim plan.

Cel mai bun exemplu de amintit ar fi cazul lui Sorin Ovidiu Vântu. Din mare­le tun de la FNI, s-a ales cu o condamnare pentru o găinărie, însă fără să-l afecteze la buzunar.

În cazul Becali, instanţa a constatat un prejudiciu, zice-se, de aproape un milion de dolari. Aceasta ar fi fost diferenţa, la momentul tranzacţiei, dintre va­-loarea terenului luat de Becali de la Armată şi aceea a terenului pe care l-a dat el la schimb în mlaştinile de la Stefăneşti. Milio­nul pare mult, dar, în rea­litate, e un nimic. De fapt, marele tun dat de Becali a fost acela că el a vândut terenurile Armatei pe multe mili­oane de do­lari, în anii de maximă eferves­cenţă imobiliară, 2007-2008. A plătit oare măcar impozit pe câştigul realizat din acele tranzacţii?

În general, opinia publică află şi se miră de condamnări, dar partea cu returnarea banilor trece în planul doi, după care se împotmoleşte într-o mlaştină tehnică. Se pun sechestre, dar nu ştim pe ce bunuri şi nici cât de valoroase. Cine recuperează banii din vân­zarea bunurilor sechestrate?

Toată lumea a auzit de celebra lege 18, a “ilicitului”. Tuturor le tremurau chiloţii, pe vremea lui Ceauşescu, de la miniştri la gestionari de restaurante.

În fond, această lege este cât se poate de capitalistă, cea care funcţionează acum în orice stat civilizat. Ea spune, pe scurt, că orice cetăţean trebuie, în orice clipă, să justifice veniturile care stau la bază avuţiei pe care o deţine. La comunişti ea era aplicată exagerat. Dacă cineva nu putea justifica 10.000 de lei, toată ave­rea îi era confiscată, prezumându-se că era ilicită. Legea cu pricina s-a abrogat demult şi, în plus, legea românească prezumă azi că toată averile sunt licite.

Nici măcar nu este treaba neapărat a procurorilor să caute banii, ci, în multe cazuri, este nevoie de inspectori financiari. Recuperarea banilor ar trebui să fie o parte separată a procesului. Dacă marii rechini ai tran­ziţiei ar fi arşi la bani, până să vorbim de pârnaie, s-ar speria mai mulţi. Până să ajungă să ia 150 de ani de închisoare, celebrul escroc cu cămaşă albă Madoff a trebuit să cedeze statului american toată averea lui. Nevasta i-a fost aruncată în stradă, din casa familiei. Nici măcar maşina de tuns iarbă n-a rămas în proprietatea lui. Apoi s-a ajuns la executarea sentinţei.

Îngroziţi că o ilegalitate le-ar ruina toată averea strânsă, şmecherii din România ar lăsa-o mai moale. Altfel, ei lucrează acum pe principiul “nu merită 20 de milioane pentru un an de puşcarie?”

De aceea cred că unii se bucu­ră de celulă, după 15 ani de procese. Totul este să nu le ia banul!

Apropo de condamnarea lui Becali. Este de mirare că repre­zentanţii statului în afacere, Ba­biuc şi Cioflină, care au luat şpagă tranzacţionând bunuri ale statului, au primit tot doi ani, ca şi Becali – cioban, şacal, imoral, analfabet, fariseic, dar nu plătit de stat să-i apere interesele.