Franz Joseph a ajuns împărat al imperiului austriac în 1848, pe când avea 18 ani, datorită sforilor trase de mama lui, arhiducesa Sofia. Era nepot de frate al împăratului dinainte, care nu guverna propriu-zis imperiul, fiind bolnav cu nervii, şi care a abdicat, cu sau fără voia lui.
Elisabeth s-a căsătorit cu împăratul Franz Joseph, verişorul ei, pe când ea avea 16 ani, iar el, 24. În familie i se spunea Sisi, nume de alint care va fi adoptat de masele largi abia un veac mai târziu, după apariţia faimosului film inspirat din biografia ei, cu Romy Schneider.
Măritată, Sisi a simţit repede că soacra ei, arhiducesa Sofia, ocupa prea mult loc în viaţa lui Franz Joseph. În scrisori păstrate până astăzi se plângea că nu trece ora fără s-o vadă pe arhiducesă dând năvală în spaţiul rezervat cuplului imperial, cu propuneri de program.
Rolul lui Sisi în funcţionarea casei imperiale a fost nul. Ca să scape de ochiul soacrei şi de rigorile vieţii de palat, a devenit o călătoare compulsivă. Practic, putea fi găsită pe oriunde în Europa turistică a acelor timpuri, mai puţin la Viena. În insula Corfu, din Grecia, şi-a construit un palat de vacanţă.
Sisi era obsedată de forma fizică. Petrecea câteva ore, zilnic, în garderoba transformată în sală de gym. În plus, prin antrenament intensiv, devenise o călăreaţă de elită, medaliată la concursuri cu jockey bărbaţi (acum, e drept, o împărăteasă nu putea fi lăsată să piardă).
Sisi era obsedată de frumuseţe. Timp de câteva ore pe zi, părul ei, lung până la genunchi, încăpea pe mâinile servantelor, la pieptănat. Avea o talie de 51 de centimetri! Pe motiv că ţinea regim, participa rareori la dineurile de zi cu zi ale casei imperiale, chiar şi atunci când nu era plecată într-una din lungile şi frecventele ei călătorii. Franz Joseph profita de această situaţie pentru a înlocui bucătăria franţuzească, de rigoare la mesele oficiale, cu bucătăria austriacă, mai dragă lui.
În 1867, Imperiul Austriac a cedat în faţa impetuozităţii naţionaliste a ungurilor, transformându-se în imperiu austro-ungar. Doar atunci Sisi s-a implicat în treburile imperiale, şi doar cât să facă lobby pentru unguri. Motivaţia acestei opţiuni a fost, desigur, lupta ei surdă cu clanul curtenilor imperiali austrieci ghidonaţi de arhiducesă. Ungurii i-au păstrat o neştearsă, dulce amintire.
Arhiducesa a dispărut fizic la 18 ani după nunta fiului ei, împăratul, dar Sisi a continuat să se comporte ca o noră terorizată de soacră de-a lungul întregii ei vieţi, adică încă 26 de ani. Faptul că Franz Joseph presta zilnic muncă de birou ca un stahanovist, de la ora 5 dimineaţa până la epuizarea totală, survenită târziu în noapte, n-a ajutat.
Sisi a fost ucisă la Geneva, în 1898, pe când avea 60 de ani, de un anarhist italian. A fost ucisă din greşeală, ori, mai precis spus, în locul altuia. Dotat cu un cuţit cu lamă lungă şi îngustă, anarhistul îl aşteptase degeaba, zile la rând, pe Ducele de Orléans, un pretendent la tronul Franţei.
Deşi îndurerat la culme, Franz Joseph a continuat să domnească atât de mult încât, spre finalul vieţii lui, survenit în 1916, toţi supuşii, de la Viena şi Praga până la Braşov, trecând prin Bratislava şi Budapesta, ajunseseră să fie iritaţi să-i tot vadă portretul atârnat pe pereţi. Din cartea lui Hašek despre bravul soldat Švejk cunoaştem cazul patronului berăriei U Kalicha, de la Praga, care a înlocuit portretul cu o oglindă, motivându-şi gestul prin dorinţa de a stăvili râsetele clienţilor la vederea chipului Majestăţii Sale Imperiale pătat de rahat de muşte.
Acest rezumat utilizează informaţii culese de la muzeele vieneze Schönbrunn şi Sisi – găzduit, cel din urmă, într-o aripă a palatului imperial Hofburg -, suplimentate cu altele, din volumul cu poze multe “The Habsburgs – a portrait of an European dynasty”, de Katrin Unterreiner (Ed. Pichler Verlag, 2011).
În buticurile de suveniruri asociate muzeelor pomenite, micile obiecte (brelocuri, căni pictate etc.) legate de figura lui Sisi sunt cel puţin de două ori mai numeroase decât cele imortalizându-l pe Franz Joseph. Postum, figura ei a devenit un far călăuzitor (ori clarificator) al nevestelor care se simt (ori s-au simţit) persecutate de soacre. Unele nu ezită să spună că vinovat de nefericirea bietei Sisi a fost Franz Joseph, pentru că era un tăntălău care n-a ştiut s-o ţină la distanţă pe arhiducesa Sofia.
Legătura acestui episod cu Slovacia? Raidurile prin muzeele vieneze au avut baza de plecare în apartamenul de pe strada Bezručova, de la Bratislava.
