Maxim Impex. O afacere la maxim

Citește și

Adrian Ardelean
Absolvent de geologie (Cluj, 1987), Adrian Ardelean a "tradat" in '94 stiinta pamantului pentru "dragostea vietii sale", jurnalistica. Are la activ 19 ani de presa de toate felurile (ziar, TV, radio, presa de agentie) impartiti intre Romania si Canada. Iubeste de numa'-numa' ceea ce face. De altfel, el defineste ziaristul astfel: "dintr-o cladire in flacari, toata lumea fuge, cu exceptia pompierului si ziaristului. Ei alearga inauntru, sa isi faca meseria. Pompierul are uniforma de protectie, ziaristul nu". Dupa atata presa, are multi fani, putini bani, dusmani cat un oras mare si prieteni cat o scara de bloc. Iubeste cu pasiune Clujul, folclorul romanesc si fotbalul englezesc.

Cine sunt românii care au ales să-şi trăiască imigraţia la cote duble de risc şi de stres şi a căror poveste ar putea să fie un exemplu încurajator pentru ceilalţi? În acest număr vă prezentăm compania Maxim Impex, unul din cei mai dinami­ci importatori români din Québec. (P. R.)

La prima vedere, „afacerea perfectă”: vinzi produse alimentare, că omul cumpără mâncare zilnic, nu din când în când, ca maşina sau casa. Iar adaptând afacerea la comunitatea română din Mont­réal, „găsel­niţa” ar fi să imporţi produse alimentare din Ro­mânia, ca să satisfaci gustul (şi nostalgia) românilor. Şi, gata, te-ai scos… Ei bine, la afacerea asta s-au gândit – şi au încercat-o – numeroşi ro­mâni, dar de reuşit au reuşit mai puţini.

- Publicitate -

Astăzi, cel mai puternic întreprin­ză­tor român pe piaţa alimentară montréa­leză este firma Maxim Impex. Care a reuşit, la numai patru ani de la înfiinţare, să treacă un extrem de greu examen, ajun­gând unul dintre cei (ţineţi-vă bine!) numai patru importatori de produse pe bază de carne din Cana­da. Cum s-a ajuns aici? Care sunt „secre­tele” cu ajutorul cărora soţii Iulia şi Aurelian Mantu au reuşit acolo unde mulţi alţii au dat greş? Care le sunt pro­iec­tele de viitor? Aici iar vă invităm să vă ţineţi bine, dar mai spre jumătatea a doua a materialului.

Echipa Maxim Impex
Echipa Maxim Impex

O afacere de “bun-gust”

Luaţi titlul de mai sus atât la figurat, cât şi la propriu, şi asta doar enumerând câteva dintre produsele pe care Maxim Im­pex le aduce din România: pateuri şi sărmă­luţe (de post şi cu carne), plus cos­tiţă cu fa­sole – de la Scandia Sibiu, dulce­ţuri, fructe şi legume conservate – de la Râureni, apă mine­rală şi băuturi carbogazoase Allegria – de la Perla Harghitei, muştar şi borş – de la Contec, şi, noutate, mierea 100% naturală – de la Terra Viva. «Apropo de mierea aceasta, când cei de la Agenţia Canadiană pentru Inspecţia Alimentelor au văzut expresia 100% naturală au zâmbit şi au spus: “vom vedea cât de naturală este”. La sfârşitul ana­lizelor, au trebuit însă să ad­mită că expresia este total justificată şi să o accepte pe eti­che­tă», povesteşte Iulia Mantu.

- Publicitate -

Cum a început “afacerea Maxim”? Cu zero experienţă, puţină „nebunie” (Aurelian traduce apoi acest cuvânt prin în­căpă­ţânare) şi cu doar 3-4 produse (fă­ră carne), respectiv pateu vegetal, sărmăluţe şi fasole de post. Produse cu care au încercat, bineînţeles, să se adreseze în primul rând consumatorilor români. Spre deosebire de alţii însă, soţii Mantu şi-au dat seama la timp că focusarea exclusiv pe comunitatea românească nu le-ar aduce creşterea visată, aşa că au lansat „ofensiva magazinelor mari”.

Şi au reuşit, nu uşor însă, să pătrun­dă chiar în câteva reţele de magazine cum ar fi Adonis, Mourelatos, Bonanza. Şi, dacă aceste magazine au totuşi o tentă „etnică”, iată că produsele Maxim Impex intră, ca parte a unui proiect-pilot, chiar şi în câteva magazine IGA… Cât despre nu­mărul de produse pe care firma le are acum în portofoliu, el a depăşit 300. And counting…

[pullquote]
MAXIM IMPEX
Anul înfiinţării: 2009
Importator de produse alimentare (peste 300) din România.
office@maximimpex.ca
www.maximimpex.ca
[/pullquote]

Secretul: muncă “la maxim” şi produse de calitate

Munca permanentă şi la capacitate maximă ar fi doar unul dintre ingredientele succesului. Pe de altă parte, însă, ar fi şi abordarea diferită a conceptului de marketing („nu ne facem publicitate nouă, ca firmă, ci produselor şi magazinelor unde ele pot fi găsite”).

Organizarea de degus­tări (pateu vegetal, băuturi carbogazoase) în diferite ma­ga­zine le-a adus vizibilitate şi, în timp, be­ne­ficii. După cum şi ine­di­tele ventes d’entrepôt, mai puţin obiş­nui­te la produ­se alimentare, sunt văzute de Aurelian şi Iu­lia Mantu nu neapărat ca ocazii de a câş­ti­ga bani, cât oportunităţi de a-şi face cunoscute produsele, pe care apoi clienţii le vor căuta în magazinele unde Maxim Impex livrează. Să nu uităm newsletter-urile (informarea clienţilor pe cale electronică despre produsele noi şi/sau despre magazinele în care acestea pot fi găsite), o practică „împrumutată” mai degrabă din arsenalul media, dar care îşi arată benefi­ciile şi la comerţul cu produse alimentare.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, strategia de preţuri: când toate pre­ţu­rile cresc, Maxim Impex le reduce şi se bu­cură când îşi vede produsele în promo­ţiile magazinelor mari gen Adonis, Moure­latos sau Bonanza.

Comerţ românesc “la maxim” 

Echipa? Mică, dar inimoasă şi 100% românească. „Nu suntem cei mai mari, dar cu siguranţă suntem printre cei mai dina­mici”, spune Aurelian. Primul angajat a fost, în 2012, Iulia, soţia patronului. O fi avut pile?

Ulterior, în 2013, firma a deschis alte două posturi permanente şi are, oca­zional – la evenimente mai mari – alţi 5-6 angajaţi part-time. Şi-i mai ajută şi fii­ca, Raluca, 21 de ani, studentă în ştiinţe comerciale. Echipa este tânără – în afara noastră, spune Aurelian -, apreciem mult şi susţinem tinerii români entuziaşti. Ultima „achiziţie” – Mihai Popescu, un proaspăt absolvent de facultate, care are numai 25 de ani – a marcat un adevărat salt calitativ în activitatea companiei.

Pe de altă parte, Aurelian şi Iulia Mantu sunt (din ce în ce mai) implicaţi şi în via­ţa comunitară românească, prin sponsorizări şi standuri de produse la diferite evenimente cultura­le, artistice sau sportive (exemplu – concesionarea Câmpului Românesc de la Val-David pentru toate picnicurile din 2012, Maxim Impex fiind prezent atât cu produ­sele „proprii”, cât şi cu micii şi berea care nu pot lipsi la iar­bă verde).  Câteva biserici şi asociaţii comunitare româ­neşti au beneficiat de sponsorizări şi donaţii din partea firmei, care încearcă să sprijine şi pe această cale comunitatea din care face parte. Putem spune astfel că, atunci când cumpăraţi un pateu sau o zacuscă, ajutaţi un pic şi dvs. comunitatea românească. Poftă bună!

Români, vi s-a pregătit ceva!

Aţi observat, probabil, reclama din ziarele româneşti care vă anunţă că „vi se pregăteşte ceva”. Ei bine, acum aflaţi despre ce este vorba: după o mâncărică ro­mânească bună, ce poate fi mai bun decât… un vin bun, tot românesc? Sigur, în une­le magazine ale SAQ se găsesc unul sau două sortimente de vin românesc, dar Aurelian Mantu dorea altceva.

Şi anume să ofere românilor, şi de fapt nu doar lor, posibilitatea de a alege dintre 15-20 de sortimente de vin, astfel ca absolut toate gusturile (şi buzu­na­re­le) să poată fi satisfăcute. Aşa că s-a dat peste cap să aducă vin românesc în Canada. Bineînţeles că demersurile au trecut pe la SAQ, comercializarea vinului fiind mono­pol de stat în Québec.

Varianta „clasică” de import al vinu­lui înseamnă demersuri extrem de lungi şi li­citaţii anuale care nu-ţi oferă siguranţa permanentizării afacerii. Dar cei care caută găsesc „portiţe” prin care se pot strecura. Absolut legal, să nu va închi­puiţi altceva…

Să-l lăsăm deci pe întreprinzătorul român să ne povestească el însuşi ce şi cum: „Am înfiinţat un club, numit Dionis Club Oenophile sau, pe româneşte, Dionis, Clu­bul iubitorilor de vin. Cei care doresc se pot în­scrie în acest club şi ulterior pot fa­ce co­menzi private de vin, respectând regu­lile stabilite de SAQ, şi anume o comandă mini­mă, precum şi termenul de livrare relativ lung, de câteva luni. Deci nu veţi bea prea repede din vi­nul comandat. Ideea este însă de a putea comanda vinul necesar unei sărbători mai importante din via­ţă (căsă­to­rie, botez, o aniversare importantă etc), sărbători ale căror date se cunosc cu mult înainte sau, de ce nu, chiar vinul de zi cu zi. Clubul Dionis va încerca să “amelioreze” siste­mul, oferind membrilor posibilitatea diver­sificării sortimentelor de vin, cât şi mic­­şorarea timpului de aşteptare. E un proiect la care lu­crez intens de la înce­pu­tul anului şi care a necesitat resurse importante, inclusiv deplasarea în România şi Mol­do­va. Nu a fost uşor, dar aşa cum spun întotdeauna, tocmai lucru­rile grele fac diferenţa”, ne spune Aurelian.

Să vedem însă ce vinuri veţi putea alege, fiindcă presupunem că deja vă lasă gura apă. Este vorba, pentru început, de produse ale renumitelor podgorii româ­neşti Murfatlar şi Jidvei (circa 15 sortimente în total) şi, respectiv, Châ­teau Vartely, din Republica Moldova (cu 6-7 sortimente). Veţi putea alege dintre diverse sortimente de Cabernet, Merlot, Fetească Neagră, Chardonnay, Riesling, Fetească Regală, Busuioacă de Bohotin, Grasă de Cotnari şi multe altele. Vor urma, cu siguranţă, alte noi podgorii româneşti şi moldo­ve­neşti.

Lansarea proiectului este prevăzută pentru mijlocul lunii noiembrie, în cadrul unui eveniment multimedia de la care nu va lipsi, of course!, degustarea de vinuri. Şi, cum la faţa locului nu vor putea fi pre­zenti toţi românii din Montréal, ne luăm angajamentul să fim prezenţi în numele dvs. Munca de ziarist presupune sacrificii. Părerea mea.

Puteţi contacta încă de pe acum clubul Dionis, la dionis@maximimpex.ca sau la telefon: 514 663 8467 (514 663 VINS).

Telegrafic. Noutate „la maxim”. La cererea clien­ţi­lor, produse cosmetice din gama Aslavital şi Gerovital. Aproximativ 20 de produse. Şi numărul lor va creşte. Deja în vânzare în magazinele cu raioane cosmetice. Inclusiv în librăria Pagini Româneşti. Stop.

La capitolul “etichete”, soţii Mantu au o sumedenie de experienţe interesante. “La început, pateul vegetal trecea greu. Căutând idei care să ajute la vânzarea sa, am ajuns la imprimarea unor mici etichete, pe care scria zero coleste­rol şi pe care le lipeam efectiv pe fiecare cutiuţă în parte, înainte de livrarea către magazine. Ideea s-a dovedit excelentă, pentru că imediat după aceea pateul a început să se vân­dă mai bine”, povesteşte Aurelian. Nu este de trecut cu vederea nici povestea etichetelor trilingve: „Franceza şi engleza sunt obligatorii pe etichetele produselor importate. Eu am cerut producătorilor să lase şi denumirea în română, pentru că, de pildă, tocăniţă sună mult mai atractiv pentru români decât ragoût”, completează patronul de la Maxim Impex.

Articolul precedentPe ecrane, în septembrie
Articolul următor10 Mai, o zi cât o istorie
- Publicitate -
- Publicitate -
On continue de se protéger!

Ultimele articole

Școlile din Montreal vor fi închise mâine

Majoritatea școlilor din Montreal vor fi închise luni, 17 ianuarie, din cauza condițiilor meteo defavorabile. Ar fi fost prima...
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -