Cică aşa s-a convenit cu Fondul Monetar: Guvernul trebuie să mărească unele taxe şi acciza la carburanţi, pentru ca deficitul bugetului României să rămână în parametrii stabiliţi.
Este absolut ruşinos că, după 23 de ani de economie de piaţă, după vreo şase de la intrarea în Uniunea Europeană, România încă mai apelează la o instituţie care a dat chix în mai multe zone ale lumii. De fapt, FMI nu mai este demult un împrumutător de ultimă instanţă, o instituţie care salvează ţări aflate pe marginea prăpastiei economice. După cum se şi vede, iar exemplul elocvent suntem noi, FMI a devenit un agent de vânzări. Este simplu. Când nu eşti în stare să asi-guri un echilibru între venituri şi cheltuieli, Fondul vine şi spune că trebuie să măreşti taxele şi impozitele.
Uitându-se mai bine pe cifre, experţii de la Washington constată că mai sunt un număr de fabrici, combinate, mine care au rămas în proprietatea statului şi care nu fac profit, ci provoacă pierderi bugetului. Atunci, experţii spun că ele trebuie vândute. Profitând de slăbiciune, pun pe listă nu numai găuri ale economiei, ci şi obiective strategice care exploatează resursele. Aşa au făcut cu Petrom, cu regii de transportul energiei, cu combinate care făceau cândva faima ţării.
Toate guvernele post-revoluţionare au trăit cu FMI-ul în pat. Şi toate s-au făcut preş pentru a respecta cerinţele. Să fim bine înţeleşi: instituţia de la Washington n-are nicio vină dacă şi-a găsit tâmpiţii în curbura Carpaţilor.
În acelaşi timp, jocul a fost mult mai perfid. Cei de la cârma ţării n-au vândut totul pe degeaba, de fraieri. Clienţii politici au furat de-au stins tot ce era viabil în marile unităţi economice şi au plătit comisionul mai sus. Apoi, în etapa a doua, respectivele obiective, căpuşate, au ajuns în faliment. Moment în care au intrat pe lista FMI pentru vânzare. Şi de data asta, au câştigat marii şmecheri. Sănătate, Adrian Năstase! S-au încasat comisioane grase, s-au făcut averi. Iar în ochii opiniei publice, ei ridicau din umeri şi spuneau că asta este cerinţa FMI, altfel România este tăiată de la finanţarea internaţională şi va intra în incapacitate de plată.
Mai mult, ca să sperie prostimea, spuneau că vor avea pro-bleme cu plata salariilor la stat şi a pensiilor. Atunci oamenii s-au învăţat că FMI-ul ăsta este un balaur pe care trebuie să-l acceptăm, altfel murim de foame.
Fondul Monetar a fost un paravan perfect pentru toate mişculaţiile guvernelor. Pentru a nu cădea în impopularitate, cei aflaţi la putere tăiau şi spânzurau în numele FMI. Câte legi cu dedicaţie nu s-au făcut, argumentându-se că totul face parte din înţelegerile asumate cu Fondul Monetar.
La rândul său, FMI a închis tot timpul ochii la măgării, pentru că finanţatorii acestui organism aveau tot interesul să pună mâna pe resursele naturale ale României. Şi au reuşit.
FMI nu este balaur, este o agenţie de vânzări, un lobbyist profesionist care are nişte obiective de raportat finanţatorilor. Modul de lucru s-a mulat perfect peste şmecheria românească. Fondul şi-a atins scopurile, iar marile averi din România stau mărturie că şmecherii de la noi au înţeles jocul şi au profitat la maximum.
Am înţeles destul de târziu cum stau lucrurile. Ce e de neînţeles în anul 2013 este cum o ţară membră a Uniunii Europene negociază nişte tâmpenii cu FMI. Asta demonstrează că Ponta este un incompetent notoriu, o ruşine de prim-ministru, care continuă, într-o formă agravată, minciunile cu lupul cel rău care ne pune să vindem Oltchim, CFR Marfă şi ce-a mai rămas nevândut din exploatarea gazelor naturale. Nu ne forţează nimeni la nimic.
Dacă eşti competent şi iei măsuri economice adecvate, ştii unde vrei să mergi, n-ai nevoie de FMI. Multe ţări au renunţat de mult la Fond; chiar şi România, pentru câteva luni, în mandatul lui Tăriceanu.
România are o politică economică minunată, superbă, care lipseşte cu desăvârşire. Guvernanţii habar n-au ce să facă, n-au nicio viziune pentru ziua de mâine, darămite pentru următorul secol, cum au alţii. Singura preocupare a lui Ponta este să împingă căruţa, fără prea multe oale sparte, până la alegerile prezidenţiale de la anul.
PSD-iştii speră că şi preşe-dintele ţării va fi atunci unul de-al lor, iar cu majoritatea în Parlament s-au aranjat pe 4 ani. Fără să-l mai aibă pe Băsescu în ceafă, vor pune mâna pe tot.
România va înţepeni în fotografie. Jaful va fi stingherit numai de urechelile de afară, dar fără opoziţie la interior.
Aceasta este unica viziune a lui Ponta în privinţa României. Să luăm totul – după noi, potopul! Şi nici măcar nu e rege.
