Mici bucurii

În ziua aceea de vară, soarele părea o roată de caşcaval aninată deasupra Măgurei. Eu tocmai termina­sem de fugărit balaurii şi ştimele cele hâde ce se ascundeau printre păpuşoii din grădină, când o aud pe bunica strigând: hai mai iuti şi mâncă, că să-nghiesuie mâţâli să-ţi beie laptili!

Aşa pagubă nici că-mi venea să păţesc; mânând de zor băţul ce-mi ţinea loc de cal, am ajuns într-o suflare la uşa bucătăriei, cu gura cât o şura.

Nu cumva sâ li laşi la laptili mieu, că iaca-s cuminti şi ascult tăt ci spui – şi, pe urmă, ceva mai încet – da’ până la zâua mé nu ştii oari cât să mai hie ?

Da’ şi ţi-a hi triebuind ţâie să ştii, că doară încă nu-i hi di-a însuratului, ori, pacatili mieli, ai hi având altă fusărie şi nu s-a dat la difuzor?, m-o iscodit buna.

Iacă vrau şi eu să ştiu, că ni-o promis tătuţa că, dac-oi hi hărni­cuţ şi oi faşi mătăniile tătă dimi­neaţa şi sara, ari să-mi aducă de zâua mé o jiucărie di la oraş şi are sa-mi aprindă şi o lumânărică pi prăji­tură.

Aha, di aiasta ti frăsuieşti mătă­luţă ca mărgica-n doniţă, di nu mai stau nici curşili prin ogradă di rău’ tău. Da’ ia spuni-i moşichii, ci vrai tu mai tarii, jiucăria ori prăjitura cu lumânărica?

Apoi, amu’ dacă mă-ntrebi, eu pientru lumânărica cié roşie mai tari mă ţân, că jiucăreli-mi fac eu tătă ziua dacă-mi triebi, mai dihai ca şiele di la oraş.

Bunica şi-a tras tulpanul mai pe ochi şi i-a potrivit nodul, după care, cu zâmbetul ei de copil poznaş, îmi zice:

M-am gândit ieu că di-aista-mi ieşti. Viezi mătăluţă, copchiii di mici îs di două fieluri, o samă cari cată cu suflitu şi alţii cari numa’ să uită-n traistă să vadă şi-o că­pătat. Tu, după cât ti văd, pari a hi din şei dintâi, aşé că tarii  bo­gat n-ai să hii digrabă, da nişi şialalţi n-au să sâmţască bucuriile ca tini.

De aceste vorbe mi-am adus aminte cu mult mai târziu când, cu pă­rul grizonat, ascultam, la o masă de prieteni, păţaniile fiecăruia. O să vă pară ciudat că vă povestesc despre micile bucurii şi despre cumpătare, într-un loc în care ar fi trebuit să vă explic care asigurare-i mai bună sau care fond de investiţii vă aduce profitul cel mai mare.

De data asta, o să vă rog să rămânem în domeniul bucuriilor mărunte, dar care ne fac viaţa frumoasă în fiecare zi. De exemplu, bucuria dimineţii, când toţi cei din casă sunt sănătoşi; bucuria amiezii, când vă vedeţi copii realizaţi; bucuria serii, când ştiţi că nu aţi trecut degeaba prin lume şi că în ur­ma dvs., când o fi să se stingă lumânarea, ceilalţi vor continua să vă pomenească cu drag.

La mine-n sat, toate astea se pu­teau găsi, mai cu un viţel, mai cu un sac de mălai, mai cu o vorbă bună. În schimb, în satul în care ne-am mutat, de când începem şcoala şi până la ultima pensie, toate acestea se măsoară-n bani.

Şi, pentru a vă descâlci din toate micile sau marile hăţişuri pe care companiile financiare vi le întind pentru a le fi clienţi, aveţi nevoie de un specialist care să lucreze pentru dvs.

Iar ca sa fiţi siguri că sunteţi pe mâini bune, specialistul pe care l-aţi ales trebuie să aibă trei cali­tăţi: să fie bine pregătit profesional, să fie cinstit şi, nu cea din urmă calitate, să fie disponibil.

Eu vă doresc o săptămână frumoasă.

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articole similare