Lăudat de unii şi criticat de alţii pentru măsurile financiare luate, Jim Flaherty a fost ministru de Finanţe al Canadei timp 8 ani, începând cu februarie 2006. A renunţat singur la această poziţie în martie 2014, dar, din păcate, nu a avut răgazul să se bucure de “libertate” – s-a stins brusc din viaţă, pe 10 aprilie, la numai 64 de ani, în urma unui atac de cord.
Flaherty a avut “norocul” să gestioneze finanţele publice ale Canadei în timpul unei crize economice mondiale şi a făcut-o cu profesionalism şi fermitate. Am putea spune că mulţumită lui Canada nu a urmat drumul dur al pieţii imobiliare din Statele Unite ale Americii, din 2007 încoace, deşi acest lucru ar fi fost foarte probabil. Ca să citez presa zilei, fiecare canadian ar trebui să-i mulţumească lui Jim Flaherty pentru modul cum a condus finanţele Canadei, indiferent dacă a fost de acord cu măsurile sale sau nu.
Fostul ministru de Finanţe a fost interesat în mod special de piaţa imobiliară; pe timpul cât a ocupat fotoliul guvernamental, el a luat mai multe măsuri legate de regulile de acordare a împrumuturilor ipotecare.
A început prin a le face mai flexibile, în iulie 2007, când piaţa era încă bună, şi a simţit că poate creşte consumul, prin măsuri stimulative. A mărit perioada de amortizare maximă a împrumutului la 40 de ani, a permis cumpărarea caselor fără avans (finanţare 100%) şi a micşorat de la 25% la 20% avansul minim necesar pentru a cumpăra fără a plăti asigurare ipotecară.
În urma căderii pieţii caselor în SUA, ministrul de finanţe a realizat că, dacă nu strânge cureaua, Canada va urma aceeaşi soartă. În octombrie 2008 a revenit la avansul minim de 5% pentru a cumpăra o casă, iar amortizarea maximă a fost redusă la 35 de ani. Se permitea încă finanţarea 100%, mascată, banca fiind cea care furniza 5% pentru avansul clienţilor. Flaherty a adăugat la aceste măsuri norme mai severe în privinţa do-cumentaţiei necesare pentru acordarea împrumuturilor.
Anunţul din 2008 a fost doar primul dintr-o avalanşă de măsuri, lansate aproape la fiecare an. În aprilie 2010 se impune refinanţarea maximă permisă la 90% (înainte se putea merge la 95%) pentru casele ocupate de proprietari. Pentru cele închiriate, se cere minim 20% avans la cumpărare. Calculul capacităţii de îndatorare se face, de acum încolo, cu o dobândă “prudentă”, mai mare decât cea acordată în fapt clientului. Toate acestea “pentru ca familiile canadiene să nu-şi depăşească puterea financiară”.
În martie 2011, ministrul anunţa scurtarea încă o dată a amortizării, la maxim 30 de ani. Refinanţarea se poate face, de acum încolo, până la 85% din valoarea caselor.
Iulie 2012 aduce scurtarea la 25 de ani a perioadei maxime de plată a ipotecii. Refinanţarea, la rândul ei este micşorată la 80%. Cheltuielile casei (ipotecă, taxe, încălzire) se limitează acum la 39% din venitul familial, pentru clienţi cu credit excelent, faţă de 44%, cât se permitea până acum. Valoarea maximă a unei case asigurate de SCHL nu mai poate depăşi 1 milion. Deşi Guvernul (Société canadienne d’hypothèques et de logement) încă permite cumpărarea cu avans de 5% furnizat de către bancă, băncile retrag, una câte una, acest program.
Ultima veste, care se va aplica începând cu 1 mai 2014, este mărirea primelor de asigurare ipotecară pentru proprietăţile de 1-4 apartamente, indiferent dacă proprietarul ocupă această proprietate sau nu. Scopul este, încă o dată, mărirea fondurilor necesare asigurării băncilor în caz de incapacitate de plată a clientului, şi deci stabilitatea sistemului bancar.
Aceasta este istoria prescurtată a influenţei lui Jim Flaherty asupra pieţei imobiliare canadiene. “Fiind forţa care a ghidat 10 bugete federale, Flaherty nu a şovăit în convingerea lui de a construi o ţară mai bună pentru toţi canadienii”, spunea recent actualul ministru de finanţe, Joe Oliver.
Flaherty a luat toate aceste măsuri pentru a continua să asigure stabilitatea şi certitudinea economică a pieţei imobiliare canadiene. “Sectorul imobiliar este bine reglementat, iar acest important avantaj ne-a permis să evităm erorile comise de alte state şi, în acelaşi timp, să ne protejăm de consecinţele nefaste ale recesiunii mondiale”, spunea Jim Flaherty, în 2011.
Îi datorăm acestui om serios, familist, profesionist şi patriot stabilitatea financiară şi securitatea tranzacţiilor imobiliare, poate chiar liniştea pe care o avem în casa noastră. Îi cinstim astăzi şi noi memoria şi ne dorim ca, şi de acum încolo, Canada să fie condusă de oameni serioşi şi responsabili, nu de aventurieri sau de persoane care vor doar să placă tuturor, în căutare de voturi.
Dincolo de impunerile Guvernului, desigur că fiecare dintre noi trebuie să fie ministrul finanţelor personale şi să ia decizii înţelepte privind investiţiile în imobiliar. Timpurile sunt propice, dobânzile – mici, preţurile caselor în Québec – mai mici decât media Canadei, iar schimbările politice locale – promiţătoare pentru stabilitatea pieţei. Discutaţi cu curtierul dvs. ipotecar, pentru a profita de aceste oportunităţi.
