La emisiunea lui Howard Stern am ascultat, mai la început de vară, un interviu cu un fost jucător de baseball din Statele Unite. Omului i-a fost publicată o carte autobiografică cu subtitlul “O viață pe muchie de cuțit”.
Zic i-a fost publicată cu înțelesul de i-a fost scrisă, pentru că puțini se așteaptă ca un sportiv de primă mână, cum aflu că a fost el, în plus unul cu biografia presărată cu scandaluri, accidente auto provocate de alcool, acuzații de abuzuri sexuale și alte chemări în justiție, să fi fost capabil să-și scrie singur povestea.
Totuși, în interviu omul a susținut că, după o încercare de a scrie cu un „ghost writer” care l-a lăsat total nemulțumit, a hotărât să-și ia în propriile mâini soarta de scriitor. S-a închis în casă timp de șase luni și a scris ca un obsedat. La sfârșit n-a mai fost nevoie decât de intervenția stilistului editurii. A urmat afirmația care m-a făcut să nu uit interviul: „Crede-mă, Howard, la sfârșitul fiecărei zile vedeam sânge curgându-mi din degete pe tastatură!”
Cartea a apărut cu recomandarea lui Stephen King pe copertă: „Dură, directă, neliniștitoare și de o frumusețe stranie. Una dintre cele mai bune autobiografii sportive pe care le-am citit vreodată.” Sportivul i-a trimis lui Stephen King manuscrisul cărții, prin agenții lor literari. Când a prins știre de reacția favorabilă a aceluia la lectura poveștii lui, a simțit că-i cade cerul pe cap. „Pentru că toată lumea știe cine-i Stephen King”, a completat Howard Stern.
***
Am văzut demult „The Shining”, filmul lui Kubrick, cu Jack Nicholson în rolul unui scriitor în pană de inspirație care ajunge să își fugărească nevasta și fiul, cu o toporișcă în mână, pe coridoarele unui hotel bântuit de fantome. Am aflat între timp că e făcut după o carte de Stephen King.
Nefiind însă pasionat de poveștile de groază, n-am citit niciuna din cărțile lui, până în această vară, când m-am împiedicat într-o librărie de… „On writing. A Memoir of the Craft” (să zicem: „O mărturie despre meșteșugul scrisului”), apărută în anul 2000.
Nu-i una tipică pentru el, dar tot extrem de bine s-a vândut. Factorul hotărâtor al scrierii ei a fost experiența de profesor de creative writing a autorului.
Începe cu un capitol compus din secvențe autobiografice relevante pentru relația lui cu scrisul. La 28 de ani îi dă nevestei vestea cea bună că drepturile pentru editarea paperback a primului lui roman tocmai au fost vândute și că lui îi revin 200 de mii de dolari. Ea nu pare să înțeleagă, lui îi dau lacrimile.
Al doilea capitol descrie trusa de scule a scriitorului: vocabularul să fie cel de toate zilele, adverbul să dispară cu totul, paragraful să reflecte pulsul poveștii…
Al treilea conține sfaturi despre scris. Citește mult, oriunde, scrie în fiecare zi, asigură-ți un loc de scris al tău, preferabil cu ușă care se închide, scrie despre ceea ce cunoști, pleacă de la o situație cunoscută, nu de la un plan pe puncte, nu te pierde în descrieri, dialogurile să-ți sune adevărat, personajele să-ți fie credibile și de ajutor poveștii… Mai e vorba de folosirea simbolului, ca întăritor, de conștientizarea și accentuarea unei teme, de revizia bine făcută și, la final, de primul cititor al manuscriselor tale, numit, în cazurile fericite, Cititorul Ideal.
O carte mobilizatoare.
