Băsescu, înfierat cu mânie proletară

Prin toamna lui 1990 mă pre­găteam de prima deplasare ca zia­rist în afara ţării. Plecam în Un­garia, să scriu despre românii care repatriau Daciile de la ve­ci­nii noştri. Adică le cumpărau la pre­ţuri mult mai mici decât cele din ţară.

Pentru că traficul era infernal la graniţă, românii umblau încolo şi-ncoace pentru mic comerţ, am profitat de o întâlnire cu şeful Vă­milor şi l-am rugat să vorbeas­că cu subalternii lui de la Nădlac să nu stau la cei cinci kilometri de coadă la graniţă. El mi-a răspuns că pentru orice favor pe care-l ce­re, cei de acolo o să-i ceară zece în loc. Argumentul m-a dat bătut şi m-am descurcat singur, la faţa locului.

Mi-am adus aminte de aceas­tă întâmplare când am văzut că preşedintele Băsescu este acuzat că a intervenit la conducerea CEC, pentru a-i aproba un credit fiicei sale Ioana. Aşa cum este acuzat de adversari şi că stabileşte agenda procurorilor, pe cine să aresteze şi pe cine nu.

Trebuie să fii copil să crezi că, din poziţia lui, Băsescu se poa­te compromite printr-un telefon dat aiurea. Mai ales când toate Antenele îi pândesc orice mişcare.

Comisia parlamentară pentru anchetarea modului în care Ioana Băsescu a obţinut creditul de la CEC este inutilă, penibilă şi comică în ace­laşi timp.

Ea şi-a început activitatea prin audierea preşedintelui CEC, Radu Gheţea, a conducerii Băncii Naţionale şi a ministrului finan­ţelor. Ca să nu existe dubii, BNR a declarat răspicat că Ioana Bă­­sescu a luat creditul legal, fără a încălca nicio normă bancară. În acel moment, activitatea comisiei ar fi trebuit oprită, pentru a nu continua să fie ridicolă până la capăt. Ei bine, primind ordin de la Ponta, comisia merge mai departe şi-i pune întrebări lui Gheţea.

Preşedintele băncii, un tip cu experienţă, nu intră în joc şi le spune parlamen­ta­-rilor numai generalităţi, prevalându-se de secretul bancar. Gheţea nu face în pantaloni nici în faţa presei şi răspunde laconic acelaşi lucru: creditul acordat respectă toate normele de prudenţialitate şi nimeni din familia pre­-zidenţială nu a intervenit în vreun fel.

De fapt, nici măcar buldogii ţinuţi în zgardă de la Antene n-au putut, scormonind peste tot, decât să acuze că e vorba de un credit acordat suspect de repede, în 7 zile. Banca declară însă că durata medie a aprobării unui credit după ce toate actele au fost depuse este între 8 şi 9 zile.

Ce n-a putut spune Gheţea şi ar fi spus, în condiţii normale, orice bancher este că o bancă ana­lizează în primul rând bonitatea clientului, cu alte cuvinte capacitatea lui de a-şi plăti creditul contractat. Este firesc că, pe lângă veniturile Ioanei Băsescu şi ga­ran­tarea cu terenul în sine, a contat şi faptul că preşedintele este garant la împrumut.

Ce urmăreşte o bancă? Să acorde împrumuturi, să recupe­reze banii şi să facă profit din dobândă. Iar asta în condiţii de risc minim.

Este evident că CEC a acordat mai uşor împrumutul familiei Băsescu pentru că are garanţia că aceasta va plăti. Este firesc că, datorită notorietăţii, Băsescu este un cli­ent mai uşor de acceptat decât un oarecare Popescu, des­pre care ban­ca nu ştie nimic. Din punct de vedere prudenţial, CEC a gândit ca orice bancher. A dat banii mai uşor acolo unde riscul este mai mic.

Dacă ar fi spus acest adevăr, Gheţea ar fi fost pus pe cruce şi răstignit seară de seară la Antene. Ce nu ne pot spune Antene­le este ce ar fi trebuit să facă Bă­ses­cu pentru a cumpăra un teren, un drept pe care îl are orice cetăţean. Ce să facă? Să apără seara la televizor şi să declare poporului că vrea să ia un teren dar pe numele fiicei, pentru că el n-are un credit score atât de bun? Să anun­­ţe dobânda, ca să ştie toată ţara, şi eventual să aştepte vreo 5 luni să fie aprobat, ca să nu bată la ochi? Indiferent de ce ar fi fă­cut, Băsescu ar fi fost la fel de tocat.

Că Băsescu, duşmanul de moarte al lui Voiculescu, este atacat n-ar fi atât de grav. Grav este că oameni obişnuiţi, cu ca­pul pe umăr, care n-au treabă cu politi­ca, cred pur şi simplu ce aud la televizor.

Şi dacă-i vorba de români ca­re trăiesc în România, n-ar fi surprinzător. Dar să-ţi povesteas­că un amic care a plecat acum mulţi ani de zile din ţară, de scâr­bă de Iliescu, că uite cum a luat creditul Băsescu – este prea mult. Puterea propagandei este imensă.

O fi având şi Băsescu multe să-şi reproşeze, şi amintesc aici numai de prezenţa celeilalte fiice a sa în Parlamentul European, dar în niciun caz tranzacţia pe terenul de la Nana.