Sejurul meu la Bratislava se apropie de sfârşit. Neavând răgazul redactării unui bilanţ de impresii şi păreri, mă repliez pe semnalarea unei cărţi despre lumea căreia Bratislava, fostă Pressburg şi Pozsony, îi aparţine. Mă refer, desigur, la Europa Centrală.
Florian Illies, “1913, the year before the storm”, The Clerkenwell Press, 2013.
Marea furtună este, desigur, primul Război Mondial, declanşat în urma asasinării arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo, în iunie 1914.
Recunosc că numele aparent românesc al autorului a fost amănuntul care m-a făcut să salt cartea de pe standul noutăţilor, în secţiunea de carte englezească a unei librării de pe strada Graben, din Viena. Florian Illies este născut în 1971, a studiat istoria la Oxford, a lucrat ca editor literar al unor importante publicaţii din Germania şi, înaintea ultimei cărţi, a mai avut publicate patru, vândute într-un tiraj total de peste un milion de exemplare. Este fiul biologului Joachim Illies, născut în 1925, în Germania. Altfel spus, am cumpărat cartea din greşeală, autorul neavând legătură cu România. Ori, mai ştii?
Cât despre ultima lui carte, varianta în limba engleză intrată în posesia mea poartă, pe copertă, supratitlul “international bestseller”. În pofida acestui fapt, este o carte pe care, cum se spune, n-am putut s-o las din mână, până când n-am terminat-o. (Ceea ce-i o exagerare, pentru că eu, fiind inginer, nu-mi permit asemenea excese).
Cartea baleiază anul 1913, zi după zi, luând în colimator politicieni, artişti plastici, scriitori, oameni de ştiinţă, dame de societate, dar şi criminali, bazându-se pe o bogată bibliografie, din care nu lipsesc, evident, colecţiile de ziare, volumele de corespondenţă şi paginile de jurnal. Spaţiul avut în vedere este, cu predilecţie, Europa de limbă germană, însă nu lipsesc incursiunile la Paris, ori în Statele Unite.
Ideea generală care se desprinde este că, în 1913, presentimentul dezastrului era, cumva, generalizat, fără însă să fie excesiv de apăsător. Ba el coexista chiar cu iluzia că anticipatul măcel mondial va fi, până la urmă, împiedicat de cauze “naturale”, cum ar fi refuzul po-sesorilor de mare capital de a sprijini un război declanşat de oameni politici iresponsabili.
Urmează prezentarea câtorva fragmente, alese pe criteriul plăcerii lecturii.
28 august. Din Praga, Franz Kafka îi scrie domnului Bauer, din Berlin, pentru a cere mâna fetei acestuia, Felice. “Sunt taciturn, nesociabil, morocănos, egoist, ipohondru şi având cu adevărat o sănătate precară. Printre cei din familia mea, cei mai buni, cei mai cumsecade oameni care pot fi întâlniţi, trăiesc ca un străin absolut. În anii din urmă, am vorbit în medie mai puţin de 20 de cuvinte pe zi cu mama mea şi aproape că nu am schimbat vreodată mai mult de câteva vorbe de întâmpinare cu tatăl meu. Nu vorbesc deloc cu surorile mele măritate şi cu soţii lor, cu excepţia cazurilor în care am ceva rău de spus. Nu ştiu cum să coabitez în mod normal cu familia mea. Şi, totuşi, este de presupus că fata dumneavoastră va trăi alături de o astfel de persoană, o fată sănătoasă cum e ea, cu o fire care o predestinează unei vieţi pline de autentică fericire conjugală?”
28 octombrie. Ziarul “Lubeck Nachrichten” găzduieşte un anunţ semnat de Friedrich Mann, din Hamburg, unchiul lui Thomas Mann, care se termină aşa: “Sunt convins că orice persoană cu mintea întreagă va găsi condamnabil faptul că autorul romanului Buddenbrooks foloseşte caricatura pentru a-şi târî în noroi cele mai apropiate rude şi a le expune vieţile. (Autorul) este o pasăre tristă, care-şi murdăreşte propriul cuib.”
Început de noiembrie. Georg Trakl notează “totul se năruieşte”, iar într-un poem scris tot atunci foloseşte cuvântul “nenăscut”. Amănuntele rezonează cu o altă notaţie de-a sa, în care e consemnată, 3 luni mai târziu, sarcina pierdută de Grete, sora şi (se crede) iubita poetului. Tot în noiembrie, Trakl acceptă să citească la o serată literară din Innsbruck. Prestaţia lui e semnalată în presă: “Din nefericire, poetul a citit prea şoptit, ca despre lucruri ascunse, trecute ori viitoare, iar din murmuratul monoton, cu aparenţă de predică, abia cu întârziere au putut fi înţelese cuvintele şi frazele, apoi imaginile şi ritmurile care alcătuiesc poezia lui futuristă.”
Uneori, din text apare o lume surprinzător de asemănătoare celei actuale, aşa cum se poate vedea din următorul fapt divers. Pe 9 septembrie 1913, un locuitor al oraşului Degerloch îşi ucide nevasta şi cei 4 copii, pentru a-i feri de urmările faptelor plănuite de el, apoi se duce la Stuttgart, cu bicicleta, iar de acolo la Muhlhausen, cu trenul. Aici, pe timp de noapte, incendiază 4 case şi trage cu puşca în oamenii care încercau să scape de flăcări, omorând alţi 12 şi rănind grav 8.
Nu sună ca o ştire de la CNN, despre o crimă din Texas, din 2013?
