Nu ştiu ce imbold masochist m-a împins să mă uit la Antena 3 pe computer. N-o mai făcusem niciodată în Canada. Tot ce văzusem înainte era direct de la sursă, din România, în vacanţe. Soţia nu ştia la ce mă uit, dar, după vreo 20 de minute, a prins o frază a lui Gâdea şi mi-a zis să mă mut în altă cameră dacă vreau să ascult tâmpeniile ălora.
Am fost curios să văd o zi din viaţa Antenei 3, cu piesele ei grele: Răzvan Dumitrescu, Adrian Ursu, Radu Tudor şi marele Mihai Gâdea. La Mircea Badea nu rezist mai mult de trei minute, pentru că mă mănâncă pielea. E ca un fel de alergie. E prea mult. Nu-mi plăcea nici când era inofensiv, dimineaţa, la Tele7 ABC, cu Teo Trandafir.
De fapt, curiozitatea mea a fost pur profesională. Ca unul care am lucrat, din 1990, în presă şi i-am cunoscut bine pe mulţi dintre cei care fac opinie în România, încerc – fără ură şi fără prejudecăţi – să înţeleg ce resorturi i-au împins pe unii ziarişti să ajungă în această situaţie fără ieşire.
Am observat că toate emisiunile celor amintiţi mai sus au aceeaşi desfăşurare şi acelaşi fel de a pune problema. Vine Răzvan Dumitrescu (scuze, dar nu ţin minte şi numele emisiunilor) cu vreo 4-5 invitaţi în studiou. Băsescu a zis peste zi ceva. Pe ecran apar cuvintele lui Băsescu, după care prezentatorul le reciteşte, câteodată de două-trei ori, apăsând pe câteva cuvinte. Se întoarce apoi către invitaţi şi alege pe unul dintre ei: Ce ziceţi, domnule X, aceasta este o declaraţie de preşedinte responsabil?
Invitatul trebuie să marşeze, rapid şi convingător, pe tema dată. Dacă are ezitări sau nu combate suficient de bine, se trece la următorul. Într-un fel, este un concurs de cine îl înjură mai mult pe Băsescu sau pe altcineva identificat ca “băsist”. Invitaţii sunt, de obicei, aceiaşi şi se plimbă de la Dumitrescu la Sandra Stoicescu, trec apoi pe la Gâdea, dar nu lipsesc nici de la Ursu. Personajele aduse în platou sunt şterse, iar logica lor pare de nivel de grădiniţă. În alt context, ţi-ar veni să spui că n-ai văzut niciodată într-un spaţiu atât de îngust o asemenea adunătură de cretini. Ştiu însă că sunt plătiţi să “combată” şi, în plus, speră să se facă remarcaţi de Voiculescu şi să primească un ciolănaş de ros pe la partid. Dar să-i lăsăm în pace pe invitaţi. Mă interesează “profesioniştii” Antenei 3.
Nu întâmplător am început cu Răzvan Dumitrescu. Am fost colegi vreo doi ani la B1TV, unde el avea o emisiune spălăţică, de politică. Este un tip cu care ai ce să vorbeşti, este inteligent, dar vrea în schimb multă recunoaştere a valorii lui. Probabil că la Antene şi-a găsit salariul şi audienţa la care visa. Nu înţeleg de ce nu face o emisiune normală. Trebuie să fie foarte stresant să vii în fiecare zi la muncă şi, ai chef, n-ai chef, trebuie să loveşti în Băsescu. Găsesc că este greu pentru un ziarist un asemenea job.
Pe Adrian Ursu l-am cunoscut pe teren. În februarie 2002, am fost cu Iliescu într-un lung turneu asiatic. Ursu lucra la Adevărul şi mânca PSD-işti pe pâine. Eu la B1TV, pe economic. Ajunsesem prin Vietnam, când Ursu făcea mare tărăboi cu unul dintre consilierii preşedintelui. În avion se afla şi şeful Serviciului de Informaţii Externe, care avea treabă prin Asia şi profitase de avion. Ursu era de părere că acesta trebuia să-şi plătească biletul. Eu i-am zis că poziţia lui e absurdă, pentru că nici el şi nici eu nu plătiserăm avionul. De ce ar fi plătit un demnitar care avea treabă în zonă?
Îi zic: Ursule, dacă vrei să fii consecvent, plăteşte-ţi avionul şi după aceea poţi să zici şi de alţii.
N-am fost prea prieteni pe drum. Apoi am dormit în acelaşi cort în Afganistan. Mie mi s-a părut că are idei fixe şi e suficient. La Antene şi-a găsit gloria. Se umflă-n guşă şi pare că este profesorul amărâţilor. Acelaşi scenariu: el se indignează, iar invitaţii cântă aceeaşi melodie prăfuită.
Pe Sandra Stoicescu n-am văzut-o decât o dată, la o onomastică a unei prietene comune. Am remarcat doar că nu arată rău. Sandra este tigru în platou. Indignarea ei pare reală. Ţi se pare tot timpul că Băsescu i-a violat mama. Şi urăşte cu poftă. E mai bună actriţă decât alţii.
Gâdea trebuie să servească însă cu polonicul, pentru că şi datoriile lui la Voiculescu sunt mai mari. De fapt, Gâdea ar putea trece de mâine la B1TV şi ar face acelaşi job, la fel de convingător, dar de cealaltă parte. Acesta poate orice.
Pot jura că niciunul dintre cei pe care îi vedeţi pe ecranele Antenelor nu credea, cel puţin la început, în ceea ce spune. Au salarii mari şi le-a intrat în cap că sunt priviţi de milioane de oameni. Au început să creadă că sunt personaje mesianice. Este posibil ca, repetând aceleaşi tâmpenii la nesfârşit, să înceapă să le creadă. La fel ca personajul principal din 1984, al lui Orwell. După ce a fost reeducat sistematic prin bătaie, a început să se uite cu duioşie la tabloul Fratelui Mare.
Cred că “profesioniştii” Antenelor merită şi mai mulţi bani decât primesc şi că ar trebui să aibă şi spor de ruşine, pentru că lucrează într-un mediu pestilenţial.
Dacă aveţi nevoie să vă canalizaţi energiile negative spre cineva, Antena 3 este locul ideal. Este televiziunea în care săptămâna de ură – din aceeaşi carte, 1984 – este perpetuă.
